Ion CRISTOIU

Surprinzătoarea alianţă PSD-PD-L a reuşit să buimăcească atât de tare presa noastră liberă şi independentă, întârziată însă în infantilismul abordărilor pasionale ale realităţii, încât unei explicaţii profunde a întâmplării i s-a preferat tot soiul de jelanii.

Una dintre aceste jelanii are drept temei întrebarea:

Ce vor spune electoratele celor două partide?

E o întrebare retorică, deoarece răspunsul rămâne implicat:

Electoratul va fi tare dezamăgit.

Printr-o astfel de presupunere vizând electoratul, bocitoarele noii alianţe ne arată că n-au înţeles nimic din votul de la 30 noiembrie 2008.

La scrutinul din 30 noiembrie 2008 România s-a confruntat cu cel mai dezideologizat vot din istoria sa postdecembristă.

Redusă, prin votul uninominal, la abordarea unor probleme locale, campania electorală n-a avut drept punct central nici o temă majoră ţinând de doctrină.

Aşa cum spunea Bogdan Teodorescu la Zig-Zag cu Ion Cristoiu de pe Antena 3, românii s-au concentrat aproape exclusiv pe votul util.

Ei s-au întrebat ce ar putea câştiga în planul vieţii lor cotidiene votând un partid sau altul.

Aşa se şi explică slaba prezenţă la vot.

Aşa se explică rămânerea PRM în afara Parlamentului.

Aşa se explică scorul foarte bun obţinut de PNL, formaţiune care, aflată la guvernare, a făcut multe pomeni electorale.

Cei care erau pregătiţi să voteze pe criterii ideologice sau cel puţin sentimentale n-au avut spre cine să se orienteze.

Acest extraordinar pragmatism al votului explică şi o altă notă definitorie a scrutinului din 30 noiembrie 2008:

Alegătorii n-au ţinut cont o clipă de ce s-a scris sau s-a spus în presă despre un candidat sau altul.

Unde candidatul a reuşit să-i convingă că, în schimbul votului lor, le va rezolva problemele, candidatul a fost ales cu peste 50 la sută, deşi muieruştele şi imberbii din presă  ţipaseră zi de zi şi seară de seară să nu-l aleagă, unde candidatul n-a convins alintările presei n-au folosit la nimic.

Mai mult ca sigur aceste adevăruri le ştie Traian Băsescu.

Unul dintre puţinii noştri politicieni care nu se sinchisesc de „ce spune presa”, ştiind că de votat îl votează electoratul şi nu redacţiile, Traian Băsescu a procedat pragmatic.

Dacă va pierde sau va câştiga din această alianţă – e un lucru care nu va depinde de ce spunem şi scriem noi, jurnaliştii.

Va depinde decisiv de efectele guvernării asupra traiului zilnic al milioanelor de români.

Vor fi acestea pozitive?

E o întrebare la care nimeni nu poate răspunde acum.

Pentru că nimeni nu ştie ce ne va rezerva viaţa.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Domnia pragmatismului.

Comentarii