Sorin AVRAM

Cum bine zis-a, nu Caragiale, ci colegul meu Doru Octavian Popovici, dacă Anca Parghel s-ar fi născut în Statele Unite ale Americii sau în Canada aceasta ar fi ajuns un superstar mondial. Unul adevărat, nu unul făcut la apel de seară, când fetele siliconate încep să se dezbrace în faţa impresarilor cu burtă sau în faţa telespectatorilor cu coşuri pe faţă.

Dar fiindcă s-a născut la Câmpulung Moldovenesc şi s-a ţinut de jazz, şi nu de hore, bătute şi învârtite, cariera Ancăi Parghel a trecut uşor cam neobservată. În ultimii ani marea masă de manevră constituită din telespectatorii votanţi a început să o ştie datorită unei piese cu puternice influenţe latino.

Anca era cunoscută pe scenele din Belgia, Germania şi Statele Unite ale Americii, dar asta nu se pune fiindcă, aşa cum spuneam, genul muzical abordat de aceasta n-are legătură cu trăitorii de pe aceste meleaguri de doine, balade şi, mai nou sau mai vechi, manele.

Aşa cum se întâmplă de fiecare dată când un artist părăseşte această lume se trezesc din amorţeală tot felul de admiratori ascunşi ai respectivului artist. Admiratorii deapănă amintiri numai de ei ştiute în care personajul principal este artistul trecut în nefiinţă, vorbesc despre importanţa operei lăsată de acesta şi se bagă în seamă acordându-i defunctului diplome, medalii sau nume de străzi. Ei, nu în Ceruri, ci aici, pe pământ, locul unde cât timp a trăit, artistul nu a fost băgat în seamă.

Primarul municipiului Câmpulung Moldovenesc, Ştefan Gabriel Şerban, a avut numai cuvinte de laudă la adresa Ancăi Parghel, artista născută în urmă cu 51 de ani în oraşului de la poalele Rarăului în care gospodinele mai fac uneori plăcinte poale-n brâu la lumina televizorului deschis pe un post care difuzează un amestec nefericit de muzică populară şi manele.

Codul nescris al bunelor manele este funcţional în multe cazuri, dar, la concurenţă, ar trebui activat şi codul nescris al bunelor maniere care spune că nu trebuie să te agăţi de imaginea unui excelent artist dacă n-ai ştiut să-i faci acestuia „curte” în timpul vieţii. Şi mai spune codul ăsta că ar trebui ca, la Suceava, Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu”, la care într-o vreme a predat Anca Parghel, să poarte numele artistei plecată dintre noi mult prea devreme. 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Colegiul de Artă „Anca Parghel”.

Comentarii