Abia din nişte firimituri de vot a reuşit să-şi încropească fotoliul de parlamentar.
Ce s-a petrecut între timp? Victoria nu prea mai pare victorie pe nicăieri. Fericirea are gust de înfrângere. În PSD, unii cer deja capul lui Geoană. Păi parcă ieri era prim-ministru. Nu mai e. Stolojan nu mai e prim-ministru, iar Tăriceanu s-a îndepărtat şi el cu totul de fotoliul pe care încă stă.
Am intrat în zodia negocierilor. Toţi negociază cu toţi. Prin cârciumi, pe străzi lăturalnice, prin camere de hotel. Negocierile se arată însă mai toate păguboase. Alianţa secretă dintre PNL şi PSD, care a funcţionat în timpul precedentei guvernări, s-a clătinat la primul strănut al starostelui de la Cotroceni. Nici el, starostele, nu se simte grozav, cu toate că a râs din belşug în perioada campaniei şi pre-campaniei electorale.
Râsul domnului Băsescu, harnic şi molipsitor, s-a auzit de la un capăt la celălalt al ţării, prin fabrici şi uzine mai ales. Preşedintele se lăuda că-şi ia notiţe pentru viitoarea guvernare, guvernare fireşte a PD-L-ului, numai că procentele acestui partid au fost mult sub pohta pohtită de şeful din Deal. De la 30 sau 35 la sută până la 55 la sută e drum lung. În sus! Şi atunci nici domnul Băsescu nu mai apare în poză fericit. S-a pitit la Cotroceni şi frământă soluţii, amestecă partide, caută o reţetă de aluat politic pentru noua lui statuie de reales în anul care vine, pentru că preşedintele nu poate avea un alt gând şi o altă frământare decât cea legată de un nou mandat la Cotroceni.
Un amic mi-a povestit că după hirotonisirea sa în fotoliul prezidenţial, domnul Băsescu a chemat greii ţării. Sunt vreo sută de inşi. Nu-i ştiu. Probabil că sunt numele oculte din viaţa României. Poate că sunt şefii serviciilor secrete, poate că sunt greii finanţelor, poate că sunt greii politicii. Preşedintele ar fi zis atunci că face orice numai să obţină un al doilea mandat. Îl va obţine? Vom vedea.
Cu certitudine tăcerea care a cuprins Palatul Cotroceni de câteva zile piteşte o muncă de gânduri şi sforţări intense. Domnul Băsescu, o repet, nu se gândeşte nici la soarta lui Boc, nici la sănătatea lui Stolojan, nici cu milă la stabilitatea funcţiei politice a domnului Geoană. Băsescu se gândeşte doar la Băsescu. Traian nu are în minte decât destinul lui Traian. Ce aluat va fi mai potrivit pentru modelarea statuii sale în Deal pentru un nou mandat? Nu ştiu. Cred că nici preşedintele nu ştie în această clipă.
Criza mondială, între timp, a intrat ca un Tsunami peste plajele româneşti. Nu mai este o glumă, nu mai este o fantomă pe care o arată în ferestre de departe americanii. Criza economică, criza financiară, recesiunea stau cu noi la masă. Stau cu politicienii. De aici încolo va începe greul. Oricum politica nu mai râde fotogenic ca în seara exit-poll-urilor. Politica s-a posomorât rău de tot.