Şi totuşi iarna care vine acum are un specific. Nu se mai isprăveşte la primăvară. Analişti docţi, cu biblioteci de tratate economice depozitate în cap, prognozează, contrazicând meteorologii, o iarnă care va ţine în cea mai optimistă variantă doi ani. Zăpezile ei se manifestă straniu prin concedieri masive şi prin scăderea drastică a stratului de valabilitate a leului.
Această iarnă ciudată a produs şi o surpriză politică de proporţii : după patru ani, belicosul Traian Băsescu, obişnuit să-i care pumni în cap fostului frate portocaliu Tăriceanu, s-a potolit. Nici Tăriceanu nu mai ripostează, cum încercase, anemic e drept, în ultima vreme. Împăcarea, cu pupat Piaţa Independenţii, s-a produs la Cotroceni, într-un alcov în care presa n-a reuşit să strecoare o geană.
În concluzie, Băsescu şi Tăriceanu nu-şi mai dau cu bâta taxei auto în cap. Ambii declară că abolirea impozitului pe poluare la maşinile noi (nu la toate!) ar fi o izbândă anticriză de proporţii. Vax albina! - zice un director de automobile de la Mioveni. Evenimentul istoric înseamnă în fapt, la taraba cu cartofi pe roţi a limuzinelor, o ieftinire de circa 100 euro. Preţ de bordel de duzină pe care politica ni-l aruncă în ochi.
Grevele avântate ale dascălilor, funcţionarilor de primărie, jandarmilor şi moaşelor comunale s-au potolit subit. Fiecare şi-a dat seama, luând cunoştinţă de marile deşertări de şomeri în stradă, că e mai bună o leafă mică, dar sigură, decât una mare care cade cu privirea în pământ, în lipsa suportului erotic. Bugetul are şi el senzualităţile lui!
Un mare frecuş se mai petrece doar în zona electorală. Boc, Stolojan, Geoană, Tăriceanu, chiar şi Elena Udrea uneori, toţi prezumtivi premieri, nu contenesc să-şi laude instrumentele de făcut fericit poporul. Fiecare măreşte (cu gura) pensiile, lefurile, lefurile pe cap de amărât, lărgeşte şoselele şi asfaltează Calea Lactee. Boc, fost primar al Clujului (cu numele e şi acum) îşi vizitează urbea din ce în ce mai rar, eventual pentru un somn de două ore. În rest plantează cu Flutur salcâmi prin Moldova sau strigă lozinci, de mână cu Berceanu, în inima Băniei, de pe scena teatrului unde cândva se juca „Mandragola” lui Machiaveli. E singurul primar pretutindenar al României, atins mortal de virusul ubicuităţii. Dacă nu va fi la guvernare, Boc moare. În secunda următoare, glăsuia el, îşi înaintează demisia. Ori demisia pentru un politician care de un deceniu vorbeşte întruna, chiar şi în somn, înseamnă moarte. Moarte definitivă! Singura surdină la goarna electorală pe care şi-a îngăduit-o primarul liliputan este legată de leafa dascălilor. Nu mai scoate un diftong.
Vine o iarnă de doi ani. Se anunţă crivăţ în buzunare. Ne vin, de Crăciun, rudele iubite şi prietenii plecaţi prin lume. În loc să plângă de bucurie, copiii şi nevestele căpşunarilor plâng ca la mort. Spania şi Italia nu mai au nevoie de noi nu din motive de Mailat, ăla care a fost ba ucigaş, ba violator, ba amândouă la un loc, ci din motive de recesiune. Căpşuni cresc în continuare, dar nu mai există piaţă de desfacere. Europenii şi-au redus raţia de fructe şi legume. Li se apleacă. Constructorii de pe schele demontează macaralele. Cumpărătorii de apartamente s-au răzgândit. Strâmbă din nas. Nu le mai convin finisajele, apartamentele cu vedere la mare trebuie întoarse cu faţa spre munte şi invers. Directorii de bănci zâmbesc încurajator la televizor şi dau drumul tuturor rictusurilor în baie, când nu-i vede nimeni.
Ne aşteaptă o iarnă lungă. Unii zic că de doi ani. Ce Guvern îşi asumă riscul de a ne trece teferi deşertul siberian îngheţat? Napoleon, care a bătut peste tot, şi-a pierdut armata învins fiind nu de geniali strategi militari, ci de iarna rusească. Iarna vine acum din toate direcţiile. Chiar şi din America.
(22 nov 2008, 23:06:56