Cu mici deosebiri de temperament, românii şi-au disputat, alături de kenyeni, poziţia privilegiată de al 51-lea stat american (SUA numără parcă 50 de state). Ţara africană are un motiv întemeiat, de sorginte familială şi orgolii, pentru a-şi revendica locul. Obama, noul preşedinte al Statelor Unite, se trage, sangvin, pe linie paternă, din umbra bananierilor kenyeni. Are acolo veri, mătuşi, nepoţi şi un resentiment de natură freudiană – zice-se că tatăl său l-a cam abandonat. Oricum, Kenya şi-a scos cetăţenii în stradă (pe potecile neasfaltate dintre palmieri) şi a dansat pe ritm de tamburine. Bucuria a fost imensă: să livrezi Americii un preşedinte nu-i de ici de colo.
Ce s-a petrecut în România însă? Barak Obama nu are unchi în Făurei şi n-a făcut armata cu Gigel din Olteniţa, urbea de unde se trage Iliescu. Politicienii români s-au întrecut în declaraţii şi osanale. Ai fi zis că zi şi noapte, pe durata lungii campanii americane, n-au fost munciţi decât de gândul victoriei afro-americanului. De la Băsescu la Vadim, de la Geoană la Marko Bella, toţi, fără excepţie, s-au declarat obamişti şi obamieni. PSD a identificat în democratul Obama un vechi membru cotizant, promotor al stângii universale, iar dreapta şi-l revendică şi ea sentimental prin Tăriceanu.
Şi mie mi-e simpatic americanul de culoare. Pare natural şi e fără îndoială inteligent. S-a comportat în toate ca un preşedinte american autentic. N-a gafat, nu s-a divulgat farsor, cum fac unii la noi pe care-i prinzi că una spun şi alta fac, a fost popular cât trebuie, fără să arunce cu sticla de şampanie în căpăţâna mulţimii. Obama pare educat, pare stilat. Nu este, cu certitudine, un derbedeu politic, din cei care se găsesc abundent pe scena noastră dâmboviţeană.
România se bucură pentru Obama fără a-şi explica limpede ce avantaje îi vor veni de aici. Fiindcă, nu-i aşa, în politică aştepţi şi oarece răsplată pentru declaraţiile de îndrăgostit. Un comentator zice că va trece multă apă pe gârla Oltului până când Obama va afla că existăm. Până una, alta, răsfoieşte năucit dosarul irakian şi afgan, pe cel al crizei financiare americane şi recesiunii. Va mai trece un secol până când va saluta şi el curcubeul din Piaţa Revoluţiei din Bucureşti, ca mult hulitul Bush II.
În rest, la noi viaţa curge normal. Adică asistăm şi trăim cel mai mare balamuc electoral. Greve, ameninţări, ieşiri în stradă, premierul chemat de procurori că cică nu ştiu ce a zis în Parlament. Băsescu hohotind încruntat şi încercând să arate că are gogonelele cele mai tari şi se află la butoane.
Meteorologii anunţă ceaţă groasă în sud şi-n consecinţă cod galben. N-am ştiut că s-a inventat cod galben şi pentru ceaţă.
Atenţie, români, cum călătoriţi! Pe planeta asta mică puteţi da nas în nas la Pătârlagele sau Ţăndărei cu Obama plecat în inspecţie pe pământ. E, doar, cel mai puternic om al planetei şi se cade o tură de agrement cu Air Force One în Tanganyika sau, mai ştii, până la Afumaţii din Deal. Afumaţi, la vreme de toamnă, suntem cam toţi fiindcă a răsărit ţuica nouă.
( 8 nov 2008, 11:24:55