Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Niciodată campania electorală n-a îmbrăcat straie atât de groteşti. Asistăm la un balamuc de piaţă, unic probabil chiar şi-n bătrâna noastră democraţie dâmboviţeană, genial zugrăvită de Caragiale.
Am intrat acum câteva zile în Bucureşti într-o mică prăvălie de pantofi de pe lângă Lipscani. Vânzătoarea, o femeie între două vârste, asculta, cu mâna la gură, trăind o uimire vizibilă, cearta dintre doi politicieni transmisă de un aparat de radio. Aparatul nu se vedea, vocile veneau, ţipate, din spatele unei scări, ceea ce întărea convingerea că te afli în culisele a ceva. Se ceartă? - întreb eu femeia, cu intenţia de a-i atrage atenţia asupra unicului client care-i păşise în magazin. Mai au puţin şi se bat! - mi-a răspuns femeia, nuanţând cu o corecţie spusele mele. N-am mai auzit aşa ceva. Să te cruceşti nu alta, a mai zis ea plecând să-mi caute perechea de pantofi cerută.
Mica secvenţă înregistrată de reporterul din mine este o picătură dintr-un uriaş ocean care tălăzuieşte şi sufocă România. Bieţii profesori (un procent şi ceva din populaţia României) sunt târâţi de interese politice pe cât de uriaşe, pe atât de meschine, într-un război năucitor.
PD-L pare a sta mai prost în sondaje decât afirmă că stă. Ultimul barometru pe care l-am văzut cu puţin înainte de a scrie aceste rânduri aşază PSD şi PD-L pe poziţii aproximativ egale. Pe locul trei se află PNL. Nimic nou până aici.
Noutatea, care bântuie ca o stafie prin redacţiile bucureştene, este că cineva ţine morţiş să amâne aceste alegeri. Scenariul ar fi dărâmarea Guvernului Tăriceanu, vinovat de a nu mări cu o lună înainte de a-şi isprăvi mandatul lefurile dascălilor cu 50 la sută. Inutil să reluăm argumentele aduse de o parte şi de cealaltă. Convingerea mea este că dacă domnul Băsescu, comandantul de oaste al armiei de boci şi stolojeni ar dori cu adevărat mărirea, îndreptăţită de altfel, a salariilor profesorilor şi-ar avea şi de unde da, ar aştepta încheierea alegerilor, i-ar instala pe ai lui la putere şi ar purcede la respectiva operaţiune. Simplu şi uşor.
Preşedintele sesizează însă că actuala campanie se va încheia altcum decât a plănuit-o pe hârtie. Şi atunci a declanşat incendiul. În balamucul iscat toţi lovesc şi se învârt ca bezmeticii. Experienţele de până acum dovedesc că singurul care înoată fără cusur în lacul murdar al păruielii e Traian Băsescu. El iese de aici fără vânătăi şi întărit. Scenariul continuă, după dărâmarea în al doisprezecelea ceas a liberalilor, cu instalarea unui Guvern care să-l aibă în frunte pe Mugur Isărescu şi care să facă trecerea către adevăratul guvern pe care-l doreşte preşedintele. Am primit această informaţie pe diverse căi şi, punând cap la cap nişte secvenţe văzute în săptămânile precedente, încep s-o cred.
O declaraţie dată recent Agenţiei A.M.Press de Liviu Negoiţă, purtătorul de cuvânt al PD-L, infirmă acuzele că partidul din care face parte ar dori amânarea alegerilor. Textul însă nu mi se pare ferm şi convingător. Vorbele zboară. Răspunzând aceleiaşi întrebări legate de amânarea alegerilor, Cristian Diaconescu, purtător de cuvânt al PSD, afirmă răspicat că acţiunea este declanşată de acelaşi partid al domnului Băsescu. Ştie pesedistul ceva? Unii analişti spun că şi partidele mici, dincolo de poziţia cunoscută a PRM, înghit cu noduri apropiatele alegeri uninominale. În consecinţă, cu o bombă de aici şi o petardă fumigenă de dincolo, vâlvătaia creşte.
Am văzut, într-un municipiu apropiat Capitalei, în Ploieşti, încă de săptămâna trecută, zeci de bannere şi panouri uriaşe înfăţişând candidaţii PD-L pentru respectivele colegii. La loc de frunte se situa fostul gazetar Sever Voinescu, cel care a ratat propunerea avansată de preşedinte de a fi ambasadorul nostru în SUA. Cheltuieli mari. Nu întreb de unde vin aceşti bani. N-o să aflu niciodată. Mă întreb însă cât de mulţi vor fi fiind dacă se renunţă la ei atât de lesne! Fiindcă amânarea pentru primăvară a alegerilor ar şifona atâtea zâmbete din afişe şi le-ar scoate pleoştite în sezonul ghioceilor.
Ieri a început campania oficial. Mulţi politicieni dau semne că ştiu ceva şi au lăsat-o mai moale cu cheltuielile electorale. Am bănuit cu multe luni în urmă că acest scrutin va fi aureolat de un imens tărăboi. N-aş fi bănuit însă că se va ajunge atât de departe. Sub umbrela bătăliei pentru banii profesorilor, se duce o sângeroasă bătălie pentru sume mult mai mari. Uriaşe.
