Alina MUNGIU-PIPPIDI

În 2004, anul când Ungaria a intrat, cu trei ani înaintea noastră, în Uniunea Europeană, nici o altă ţară din Europa de Est nu părea să fie un succes mai mare. O fotografie în revista britanică The Economist arăta un copil cu steagul UE în mână pe umerii tatălui lui. Fotografia transmitea căldură, optimism, succes, viitorul era bun. Un an mai târziu, podurile peste Dunăre erau blocate de manifestanţi furioşi, iar secretul maghiar devenise cunoscut de toată lumea: Ungaria avea peste 10% deficit bugetar şi un considerabil deficit curent, prosperitatea din fotografii era întreţinută de datoria publică. Mai simplu spus, ca să ţină poporul bine dispus, guvernele maghiare cheltuiau mai mult decât încasau, pe fondul unei economii care, şi ea, exporta puţin şi importa mult. Ungaria, ţara din fruntea topului est-european, a fost săptămâna aceasta prima care a alergat la FMI pentru bani de stabilizare în criza financiară, la fel ca Ucraina, ţara care a fost întotdeauna la coadă. Miracolul maghiar s-a încheiat.

Cum s-a ajuns aici, după o tranziţie de succes, în care, spre deosebire de noi, ungurii au luat deciziile bune şi la timp, deschizându-şi rapid economia spre investiţii străine şi dezvoltând astfel infrastructura noii lor economii cu mare succes? Răspunsul e clar: ungurii au câştigat tranziţia, dar au pierdut integrarea europeană. În momentul intrării în UE au acceptat, ca noi toţi, să adere şi la moneda comună europeană, chiar dacă nu imediat. Or, aceasta e o mare constrângere economică, care presupune un lat val de austeritate bugetară. Guvernele maghiare s-au dovedit incapabile în a explica acest lucru publicului din Ungaria, care, a doua zi după intrarea în UE, aştepta să vadă o viaţă mai bună, nu noi sacrificii şi buzunare cusute. Au existat presiuni mari să fie crescute salariile, la care guvernul nu a rezistat. Şi iaca aşa ungurii şi-au mâncat premiul înainte să îl câştige. Anul trecut au pus capac la toate votând în referendum contra singurei soluţii de a debloca reforma serviciului sanitar, cronic subfinanţat: legalizarea plăţilor informale către doctori şi asistente. O enormă majoritate a respins această singură soluţie, după care au rămas fără nici una. În sondaje ungurii sunt singurul popor din Est care spune constant că era mai bine sub precedentul lor regim de „gulaş” comunist, chiar dacă acel regim mixt între capitalism şi socialism nu s-a putut menţine şi nu a făcut decât să adâncească problemele economice ale Ungariei.

După atâta suferinţă în comunism, apoi în tranziţie, e normal ca oamenii din Europa de Est să vrea să se bucure puţin de intrarea în Europa. Dar ar trebui să fim mai atenţi la exemplul maghiar, pe care zilele astea pare că îl copiem la indigo la noi, o altă ţară în creştere dar cu o economie de fapt slab performantă, care importă enorm şi exportă puţin. Votanţi nerealişti şi politicieni iresponsabili, asta a făcut din succesul maghiar un eşec. Or, noi avem politicieni iresponsabili cu carul. Guvernul a distribuit mită electorală la primăriile favorite, apoi a votat la un loc cu opoziţia mărirea salariilor profesorilor, ca acum să acuze pe alţii că bagă ţara în faliment şi să ţipe la Băsescu să oprească trenul chiar de ei pornit. Cu alte cuvinte, numai în ultimele săptămâni s-au făcut de două ori cheltuieli gigantice care merg direct pe datorie, după mărirea de pensii, şi ea finanţată dintr-o creştere economică presupusă pe anii viitori, dar care deja scade pe fondul recesiunii globale.

Hai să penalizăm iresponsabilii, şi din Guvern, şi din Parlament, şi din sindicate, cât nu e prea târziu, altfel campania asta electorală scurtă e destul de lungă ca să nenorocim complet anii care vin.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Să nu ajungem ca ungurii!.

Comentarii