Lucian AVRAMESCU

Două evenimente m-au împins să aleg un vers din Glossa eminesciană drept titlu pentru aceste însemnări. Primul este sinonimia prăbuşirii leului în campania precedentă, de acum patru ani, şi în preajma actualei campanii pentru noul parlament. Acum patru ani euro ajunsese, dacă îmi aduc eu bine aminte, să valoreze 44 de mii de lei, iar dolarul suise şi el la 33-34 mii lei. Zilele trecute, casele de schimb din Bucureşti vindeau un euro cu peste 4 lei noi, iar dolarul ajunsese şi el la 3 lei.

Să sufle campaniile electorale aer otrăvit în gura bietului nostru leu îmbolnăvit de oftică? Să fie leul mereu primul care pierde alegerile? Oricum îmbulzeala de revendicări miroase a făcătură. Sunt absolut convins că nimeni nu crede că salariile, ale bugetarilor mai ales, pot sui peste noapte, făcând o tumbă ministerele de resort, la dublul şi chiar triplul cifrei de ieri. Spectacolul trebuie însă să se ţină. Actorii, regizorii, sufleorii îşi ştiu fiecare partitura. Biletele s-au vândut. Cum să contramandezi circul? Am mai trăit aşa ceva? Am mai văzut aşa ceva?  Parcă da. Şi nu mai demult decât acum patru ani.

O altă întâmplare, petrecută, fără nici o contribuţie din partea mea, - am jucat simplul rol de spectator - în această dimineaţă, m-a trimis şi ea la versul eminescian. Pilotam eu prin Piaţa Victoriei, într-o mare de maşini, către redacţia A.M.Press. Brusc, ca din senin, toate intrările pieţei au fost luate în primire de poliţişti şi poliţiste din cale afară de agitaţi. Cu toate că aveam verde în faţă a trebuit să ascult somaţia unei blonde cu chipiu care, prin gestică, anunţa un cataclism. M-am uitat îndărăt să văd dacă nu arde sediul Guvernului. Nu ardea. Nu ardea nici Muzeul Antipa aflat în faţa mea. Maşina mea şi altele două au rămas înţepenite în mijlocul spaţiului atâtor mitinguri, marşuri şi serbări electorale. Dinspre Aviatorilor nu mai venea nimic. Calea Victoriei s-a făcut şi ea pustie în timp ce Bulevardul Kiseleff se umplea de autoturisme ca un maţ gros îndesat cu tocătură la Crăciun.

Nişte lumini clipocitoare mi-au atras atenţia spre Statuia Eroilor Aerului. Din acea direcţie a venit întâi un poliţist pe motocicletă. Imediat un autoturism al poliţiei care tuna o somaţie :”Pietonii să rămână pe loc”. Nu “rog” pietonii să nu traverseze, să nu strănute, să nu ducă mâna la buzunar că se interpretează, ci scurt, “rămâneţi nemişcaţi”.

Ce au nenică ăştia cu bieţii oameni? Merg pe trotuare, unii cară sacoşe, au treburi, au serviciu, se grăbesc. De ce te bagi cu un ordin militar în viaţa lor? Lămurirea venea, pe trei coloane de maşini, ocupând toate cele trei benzi ale bulevardului, tot de pe Aviatorilor.  Poliţie în faţă, poliţie în spate, maşini negre cu SPP-işti vigilenţi de-a dreapta şi de-a stânga unei limuzine întunecate. Prin geamuri, o secundă, am zărit profilul pleşuv al preşedintelui. Domnul Băsescu pleca pe la 10.30 dimineaţa din Primăverii, Vila Lac 3, spre Cotroceni. În acea vilă, devastată la Revoluţie de poporul mânios, care ieşea de acolo cu hainele de blană ale Elenei Ceauşescu şi căciulile de astrahan ale regretatului împuşcat, dormise şi defunctul.

La Cotroceni, fostul Palat Regal, spre care se îndrepta nu tocmai matinal domnul Băsescu, îşi făcuse birou şi Nicolae Ceauşescu. Coloana întunecată, de maşini cu sirenă, care se scurgea acum de-a lungul Căii Victoriei, m-a lăsat pradă unor amintiri întunecate şi ele. N-am observat gestul poliţistei care îmi dădea liber. Nervoasă, a apelat la fluier. Am demarat. Mai calmă, domnişoară, i-am zis prin geam, dar nu sunt sigur că m-a auzit. Asta a fost tot. Dimineaţă de octombrie în Bucureşti. Acelaşi octombrie de acum un an, de acum 20 de ani, de acum 50 de ani. „Toate-s vechi şi nouă toate”.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului „Toate-s vechi şi nouă toate”.

Comentarii