Ion CRISTOIU

Camera Deputaţilor a adoptat modificările la Legea 10 din 2001 privind casele naţionalizate.

Lui Traian Băsescu, devenit peste noapte din trimis al regimului Ceauşescu la Anvers un apărător al proprietarilor, i s-a dat din nou cu tifla.

Dincolo de semnificaţia politică a votului rămâne cea morală:

Modificarea Legii 10 din 2001 a răspuns unei realităţi căreia subsemnatul i-a consacrat mai multe editoriale şi emisiuni.

În virtutea Legii 112 din 1995 mulţi chiriaşi, printre care se numără şi Traian Băsescu, şi-au cumpărat apartamentul în care locuiau.

La mulţi ani după ce-au devenit proprietari de bună credinţă, întemeiaţi pe faptul că imobilele respective nu fuseseră revendicate, noii proprietari s-au trezit aruncaţi în stradă de persoane ivite peste noapte cu pretenţia că imobilele au aparţinut unor rubedenii.

Să lăsăm la o parte faptul că aceşti aşa-zişi proprietari n-au catadicsit să-şi revendice imobilele şi terenurile la vremea când Legea 112 le permitea s-o facă.

Să lăsăm deoparte că aceşti aşa-zişi proprietari au apărut abia după ce guvernarea Alianţei DA a înlesnit, prin laxarea exigenţelor, posibilitatea de a născoci documente false.

Să precizăm doar atât: că prin hotărâri judecătoreşti aberante, determinate în marea lor majoritate de Mafia retrocedărilor, proprietatea dobândită absolut legal de către chiriaşi a fost considerată mai puţin legală decât cea pretinsă de aşa-zişii proprietari.

Partidele care au sprijinit modificarea Legii 10 în Parlament au plecat şi de la o altă realitate:

În timp ce aşa-zişii proprietari sau, în cele mai multe cazuri, cumpărătorii dubioşi de drepturi litigioase, s-au plâns că sunt păgubiţi de averi uriaşe – imobile, terenuri – proprietarii foşti chiriaşi au fost lipsiţi de un amărât de apartament.

Dreptatea socială - cea care deosebeşte o societate de oameni de o haită de căţele – impune ca între un ins care vrea să pună mâna pe câteva milioane de euro şi un cetăţean care vrea să-şi păstreze apartamentul câştigat cinstit, Legea să încline în favoarea fostului chiriaş.

E un principiu care, după opinia noastră, atât de des exprimată, ar fi trebuit să guverneze întreaga politică postdecembristă în ce priveşte raportul foşti proprietari-chiriaşi.

Nici un chiriaş al apartamentului din imobilele naţionalizate n-a mers de capul său să ia locuinţa înainte de 1989.

I-a fost repartizată de către stat înainte de 1989, unora dintre ei în locul unor case demolate de statul comunist. Ce vină are un cetăţean că, la vremea respectivă nu s-a gândit că regimul comunist se va prăbuşi?!

Domnul preşedinte îi acuză pe noii proprietari că ar obţine astfel „venituri necuvenite”, având în vedere că, la vremea cumpărării, chiriaşii au plătit preţuri mult mai mici. Un preţ mult mai mic a plătit domnia sa şi pentru apartamentul din strada Mihăileanu.

A avut însă norocul că imobilul respectiv n-a fost ulterior revendicat de un aşa-zis proprietar.

Altfel ar fi fost şi domnia sa în situaţia celor care au cumpărat apartamentele cu bună credinţă.

Minciuna lui Traian Băsescu se bazează pe omisiune.

Domnul preşedinte s-a făcut că uită un adevăr:

Foştii proprietari au primit în natură terenuri, imobile care acum se apreciază la preţul pieţei, în timp ce la vremea naţionalizării nu făceau nici un sfanţ.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Un gest de dreptate.

Comentarii