Pavel LUCESCU

Din sondajul INSOMAR făcut public acum câteva zile, presa şi, prin intermediul ei, opinia publică au reţinut două lucruri, cel puţin dacă ne luăm după titlurile din ziare, headline-urile şi comentariile de pe la televiziuni. Şi anume că PD-L e în continuare favorit, cu 39 la sută din opţiunile celor care au răspuns la sondaj şi că Theodor Stolojan e cel mai popular candidat pentru funcţia de premier.

Dar sondajul respectiv mai conţine câteva date, după părerea mea, mult, mult mai importante. De ce ele n-au ajuns subiect de dezbatere sau măcar informaţie de primă mână în presa noastră, pentru mine nu-i neapărat o surpriză. M-am obişnuit să văd cu câtă superficialitate sunt citite, în general, sondajele de opinie şi, mai ales, cu câtă subiectivitate. Ca să nu mai vorbesc de wishfull thinking, o expresie consacrată, dar greu de tradus ca atare în limba română, însemnând ceva de genul a confunda realitatea cu propria-ţi dorinţă.

Din fericire pentru unii, datele de care voi vorbi în continuare, au fost citite cu multă atenţie şi, mai ales, luate în seamă. E vorba, în primul rând, de comparaţia pe care o publică INSOMAR în documentul cu rezultatele sondajului, dintre procentele obţinute de acelaşi institut în luna iulie şi cele de-acum, de la mijlocul lui septembrie.

Pe scurt, PD-L creşte cu un procent (nesemnificativ din perspectiva marjei de eroare), PSD scade cu peste două procente, iar PNL, atenţie, creşte cu patru, de la 16 la 20%. Nu fac parte din categoria celor care suspectează de manipulare orice sondaj care apare pe piaţă. Ştiu ce să aleg din ceea ce ni se oferă, iar INSOMAR e, pentru mine, alături de alte două institute de sondaje, credibil.

De unde această creştere a PNL, 4 % în numai două luni, când ştim foarte bine, în toată această perioadă nu s-a-ntâmplat absolut nimic memorabil în politica românească?

Răspunsul trebuie căutat, cu siguranţă, în altă parte decât strict în acţiunile partidelor şi politicienilor noştri. Iar el poate fi găsit dacă mai citim şi următoarea cifră, din acelaşi sondaj, ignorată cu totul de presă. E vorba de răspunsul la întrebarea cu privire la orientarea ideologică a celor intervievaţi. Ei bine, cei mai mulţi spun că se consideră ca fiind “de dreapta”.

Din câte ştiu, e pentru prima dată, după 1990, când românii se revendică explicit din această parte a spectrului ideologic, în detrimentul “stângii”, cum se-ntâmpla în anii ’90, sau a “centrismului” specific anilor 2000. Iată, dreapta a depăşit stânga în mentalul românilor ca ideologie de care te simţi mai apropiat.

Şi-acum, faptele. În discursul său de luni, de la lansarea candidaţilor PNL pentru alegerile parlamentare, Călin Popescu Tăriceanu a avut practic o singură ţintă: stânga reprezentată, cum ştim, de PSD. Frazele cheie ale mesajului său au fost cele în care au pus în antiteză politica de dreapta a PNL cu ceea ce promite să facă stânga, adică PSD, în caz că ar veni la putere. 

Asta, culmea, în condiţiile în care de cel puţin doi ani liberalii se bat şi în culise şi în piaţa publică aproape exclusiv cu democrat-liberalii şi cu Traina Băsescu, iar cu PSD fac, tot de atâta timp, un blat devenit deja notoriu. Se înţeleg la masa verde, social-democraţii susţinându-le guvernul din opoziţie contra promovării unor politici de stânga cu impact electoral (majorări de pensii, salarii, etc.)

Deci PNL schimbă brusc placa şi ne anunţă de fapt următorul lucru. La scrutinul parlamentar din toamnă, votul se va polariza pe axa stânga şi dreapta, respectiv politică liberală versus politică social-democrată. Asta cred ei, liberalii, iar creşterea PNL cu circa patru procente în numai două luni ne arată că s-ar putea să aibă dreptate.

Iar noua lor strategie de a ataca PSD, renunţând la retorica războinică împotriva foştilor aliaţi de la PD-L, ne spune că PNL ţine să se poziţioneze drept principal competitor al stângii. O schimbare de strategie care, după părerea mea, va obliga şi PD-L la o repoziţionare. Cum o vor face, rămâne de văzut, deşi cred că, după ce văd că se întâmplă pe la ei prin partid, nici ei nu prea ştiu.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului De ce atacă liberalii stânga.

Comentarii