Cristian GHINEA

Cititorii frecvenţi ai acestei rubrici poate îşi amintesc că am comentat pe larg legea care reglementează prezenţa alimentelor în şcoli, atunci când a fost votată de Parlament. O lege votată cu doar trei abţineri. Ridicam atunci câteva obiecţii de principiu şi câteva nedumeriri practice. Las chestiunile de principiu de-o parte şi mă voi referi la cele practice. În primul rând, nu există cantine şcolare în România decât cu titlu de excepţie. Comercianţii care au chioşcuri în şcoli vând produse deja ambalate. Era uşor de imaginat că produsele de pe piaţă nu respectă standardele drastice produse peste noapte de Ministerul Sănătăţii. Criticam şi ideea de a lăsa întocmirea listei cu alimente interzise pe mâna unor birocraţi din minister. Aceştia au produs lista respectivă şi acum se văd rezultatele.

Chiar în prima zi de şcoală, cotidianul ”Gândul” a realizat un excelent reportaj despre efectele noii legi. În prima şcoală vizitată de reporteri, chioşcul din curte s-a închis pur şi simplu. Lista de alimente elaborată de Ministerul Sănătăţii e prea largă, astfel încât patronul nu mai are ce să vândă. Drept rezultat, elevii mănâncă şaorma de peste drum. La a doua şcoală chioşcul e pe cale să se închidă, pentru că nu rentează să-l ţii doar pentru vândut fructe. Directoarea şcolii le spune reporterilor că s-a chinuit să înfiinţeze chioşcul în urmă cu doi ani, după ce o fetiţă a fost accidentată când a trecut strada pentru a cumpăra pateuri din afară. Cantine nu există în nici una din şcolile vizitate (şi oricum nu ştiu ce ar fi putut găti ieftin şi rapid conform indicaţiile nutriţioniste ale ministerului). La a treia şcoală, rafturile chioşcului din curte conţin doar iaurturi, biscuiţi, pixuri şi bureţi de baie. „O să ne fie foame încontinuu şi o să mâncăm mai mult ca înainte, aşa crede ministrul că are grijă de silueta noastră?”, spune un elev.

Mai mult chiar, Ministerul Sănătăţii adaugă la lege (o meteahnă veche a birocraţilor români) şi cere directorilor de şcoli să asigure 10% din aportul caloric necesar zilnic. Cum anume? Nu e clar. Ministerul are o sugestie: firme de catering. Aiureala este completă: ai dus la desfiinţarea chioşcurilor existente, dar îi obligi pe directori să devină intermediari de catering. Bineînţeles, nu se va apuca nici un director să aplice aşa bazaconie.

Cam acesta este peisajul de după apariţia legii. Ca oriunde unde aplici o politică restrictivă fără să cunoşti realitatea, efectele perverse sunt mai multe decât beneficiile. Când am scris articolul respectiv, o mulţime de cititori au comentat şi m-au acuzat că vreau să-i îndop pe copii, că reprezint grupurile de interese ale producătorilor sau alte asemenea bazaconii. Ar trebui să ne învăţăm odată că o intenţie bună nu înseamnă neapărat şi o lege eficientă sau o intervenţie de succes din partea statului. Oamenii nu sunt nişte şobolani de laborator în care autorităţile injectează ceva şi ei reacţionează ca în manual. Când scrii o lege trebuie să cunoşti nevoile oamenilor, să prevezi cum vor reacţiona, să le înţelegi motivaţiile. Această lege este un exemplu de manual pentru o intenţie bună sfârşită într-o politică proastă.

Parlamentarii au avut o intenţie bună, dar au acţionat heirupist. Drept urmare, nimeni nu a fost pregătit, elevii care trebuiau protejaţi sunt nemulţumiţi şi sar gardul să cumpere şaorme, aşa cum era de aşteptat, iar micii comercianţi care au avut până acum curajul să intre în şcoli sunt falimentaţi. Lista ministerului nu corespunde cu ce există pe piaţă, cantine nu avem, rezultatul în practică este exact contrar celui aşteptat.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Legea alimentelor în şcoli - Efectele.

Comentarii