Dacă votul uninominal rămâne incert (ceva îmi spune că în distileriile Cotrocenilor se pregăteşte o lovitură!), decalarea prezidenţialelor de parlamentare e certă la scrutinul din 30 noiembrie 2008.
În aceste condiţii, după cum am mai scris, rolul de locomotivă a partidului la parlamentare va reveni candidatului la postul de premier.
De aici o realitate cu care se vor confrunta, inevitabil, strategii de campanie ai partidelor.
Şi anume, dacă la alegerile anterioare, figuraţia candidaţilor la şefia guvernului a contat destul de puţin, în 2008, mai ales prin prezenţa la nivel central, rolul candidatului va fi extrem de important.
Suprapunerea prezidenţialelor cu parlamentarele punea în umbră personalitatea viitorului premier. Prim-planul campaniei revenea în covârşitoare parte personalităţii candidatului la preşedinţie. Acum campania va de posibilitatea afirmării depline a candidatului la funcţia de premier. Viitorul prim-ministru va deveni vedeta campaniei desfăşurate de un partid. De aici însă se va ivi o realitate ne mai întâlnită din 1990 până acum: rolul uriaş al personalităţii celui desemnat drept candidat la funcţia de premier. Chiar dacă votul uninominal va reduce din influenţa vedetei asupra procentajului obţinut de un partid, mai ales la nivel central, cu deosebire în dezbaterile de la televiziuni, prestaţia candidatului la şefia guvernului va conta serios.
De ce ar trebui să se ţină cont înainte de toate în orientarea acestei prestaţii?
Evident de necesitatea ca personalitatea candidatului să corespundă aşteptărilor electoratului în ce priveşte funcţia de premier.
Această regulă a funcţionat şi în cazul prezidenţialelor de până acum. S-ar putea obiecta că în toate campaniile pentru Cotroceni, candidaţii au promis şi chestiuni ţinând de prerogativele premierului. Da, aşa e. Numai că aceste promisiuni au corespuns aşteptărilor electoratului faţă de şeful statului: un soi de Tătuc bun la toate, un Ceauşescu ales prin vot direct şi universal.
În privinţa premierului, electoratul are deja o imagine formată. De la un candidat la funcţia de premier se aşteaptă înainte de toate angajamente, ţinând exclusiv de fişa postului. Nu credem că electoratul va fi sensibil la planul politico-ideologic sau la cel de politică externă. Pentru români, premierul e un soi de primar mai mare, un edil şef al primăriei.
Un enorm avantaj îl va avea Călin Popescu Tăriceanu. Premier în exerciţiu, el are posibilitatea să demonstreze în concret cum va fi şi va acţiona după ce va ajunge premier. Toate actele sale de prim-ministru de până la 30 noiembrie 2008 vor fi gesturi electorale.
Şi Theodor Stolojan e bine plasat din acest punct de vedere. Trece drept tehnocrat, dar mai ales drept om dintr-o bucată.
Prin raportare la această exigenţă, cel mai prost stă Mircea Geoană.
Dar, mai ştii?
Poate că PSD se răzgândeşte în privinţa candidaturii sale.
(18 sep 2008, 16:49:37