Liberalii, spun cei mai mulţi, deţin cheia următorului guvern chiar dacă ei sunt creditaţi cu circa 20 la sută din voturile ce vor fi exprimate.
Pe locuri fruntaşe sunt aşezaţi PSD şi PD-L sau PD-L şi PSD, în funcţie de balansul sufletesc al analistului, om şi el, muncit de simpatii şi antipatii.
Atât social-democraţii lui Geoană, cât şi popularii lui Traian Băsescu (la vedere cârma este asigurată de Boc şi Stolojan), sunt învredniciţi cu scoruri apropiate, în jur de 30 la sută din opţiunile electoratului. Se ia în calcul un absenteism de aproape 50 la sută din alegătorii cu drept de vot.
Liberalii, chiar dacă au mai puţin, vor fi mireasa curtată de doi pretendenţi. Vor opta Tăriceanu, Crin Antonescu, Ludovic Orban, Haşotti, Norica Nicolai pentru un mariaj cu fostul partener PD, devenit între timp PD-L? Greu de presupus. După divorţ au încăput în prăpastia dintre cele două partide şicane, drumuri la DNA, cătuşe chiar, excluderi de miniştri, multe dintre aceste mişcări avându-l la butoane pe Traian Băsescu. Se vor lipi liberalii, pentru a întregi o majoritate, de PSD? Îi desparte prăpastia doctrinei. Altfel, liberalii şi social-democraţii au exersat, la vedere şi în culise, o guvernare comună, cea actuală. Fără PSD, partidul lui Tăriceanu ar fi fost demult pe banca opoziţiei.
Mulţi avansează ideea că următorul guvern va aşeza în Palatul Victoria miniştri pesedişti şi miniştri liberali. O asemenea perspectivă îndoaie sub crampe picioarele mobilierului de la Cotroceni şi-l determină pe Emil Boc să declare că un guvern viitor fără PDL l-ar îndemna să demisioneze în secunda următoare. N-am înţeles din ce va demisiona. Din funcţia de primar ales al Clujului? Din cea de preşedinte la vedere (pe deasupra-i vopsit gardul!) al PD-L? Oricum, politica ne-a învăţat, aici şi aiurea, că marile duşmănii se atenuează în faţa unei mese pline cu bucate, iar prăpăstiile sunt depăşite aşa cum ai trece un pârâiaş.
În Israel, alături de cele două mari partide de stânga şi de dreapta, fiinţează câteva partide mici, chiar minuscule - partidele religioase. Ele fac împreună un scor de 2-3 la sută, iar celelalte două câte 48-49 la sută.
Jocul partidelor religioase i-a dat dureri de cap, nu o dată, lui Benjamin Nataniahu, politician care nu se prea joacă la negocieri, dar se înmoaie într-o asemenea situaţie.
Am făcut cândva un interviu cu el, la Ierusalim, şi ştiu ce forţă şi abilitate ascunde. Din jocul partidelor religioase, care întotdeauna cer ceva dintr-o parte şi din alta şi merg acolo unde oferta e mai avantajoasă, ies uneori lucruri caraghioase.
De pildă, liderii religioşi au cerut odată interzicerea reclamelor cu femei mai dezbrăcăţele în programele de televiziune. Unii au înghiţit cu noduri cererea, dar au satisfăcut-o.
În consecinţă, un mare producător de lenjerie intimă de damă, pentru a-şi promova sutienele şi chiloţeii, a fost nevoit să apeleze la un subterfugiu. N-a închiriat-o pe Naomi Campbell, ci câteva femele de urangutan de la un circ. A îmbrăcat maimuţele cu bikini trecuţi cu un şnur prin fund şi le-a pus să defileze în faţa unei asistenţe năucite.
Fireşte că ideea israelianului i-a adus o nesperată glorie. Scandalul şi spectacolul umoristic iscat au atras atenţia, însă, asupra anomaliilor generate de jucătorii politici, în aparenţă, nesemnificativi.
E cazul liberalilor la noi? Fireşte că nu. Partidul Brătienilor a urcat vertiginos şi ocupă legitim dreapta în politica românească. Popularii lui Băsescu există doar prin cota lui, încă bună, în sondaje, dar nimeni nu-i creditează cu o doctrină de dreapta. Jocurile doctrinare de la stânga la dreapta au fost prea abrupte pentru a fi credibile.
Se apropie prima ediţie a alegerilor uninominale. Analiştii zic, şi uneori aproape că-i cred, că în Parlament vor intra doar cele trei partide mai sus menţionate şi, eventual, UDMR-ul, în alianţă cu formaţiunile surori. Va fi mai simplu pentru scena politică sau mai complicat?
(13 sep 2008, 12:59:48