Lucian AVRAMESCU

În timp ce la Beijing sportivi de pe toate meridianele asudă să-şi dovedească performanţele şi unicitatea, la Bucureşti, capitală europeană de pe Dâmboviţa, continuă, între două căscaturi estivale şi o berică la Capşa sau Golden Blitz, bătălia politică.

Nu există reguli. Se dă la ţurloaie, sunt admise loviturile sub centură, iar ca soluţie extremă poate fi deşertată în capul adversarului oliţa de noapte.

O convocare la Cotroceni a partidelor politice parlamentare, prin reprezentanţi de vârf sau de vârfuleţe, a avut menirea să pună cărbuni sub plita pe care stau îndeobşte popourile politicienilor. Unii au sărit ca arşi, alţii, cu materiale termoizolante între piele şi nădragi, au stat mai departe liniştiţi.

Preşedintele însuşi, domnul Băsescu, a dat exemplul unei agitaţii ieşite din comun, a perorat, a iniţiat, într-o retorică gravă, acţiuni menite să ne salveze. România se află în pericol. Nu de cutremur, nu de inundaţii, nu vin extratereştrii peste noi.

Dirigintele de la Bruxelles ne dă afară din clasă. Cică, la capitolul justiţie, unde înregistrăm de amar de vreme persistenţa bubelor în cap, treburile s-au agravat. Europa ne monitorizează şi ne ameninţă că ne exclude din lumea bună.

Cine-i vinovat? Parlamentul. Nici măcar justiţia, reprezentată prin miniştri, procurori, judecători, grefieri, portari de tribunal, nu-i vinovată pentru păcatele justiţiei. Ba justiţia are şi merite pentru nemerite.

Premiant într-o clasă de repetenţi este un anume domn Morar, de profesie şef peste procurorii DNA. Cu el ne-am mai scos în Europa. Preşedintele cere politicienilor ca în Parlament să ridice mâna pentru anchetarea şi eventual belirea lui Adrian Năstase.

 Lângă fostul premier pesedist, pentru a nu bate la ochi, mai sunt trecuţi câţiva candidaţi la spânzurătoare. Unul ar fi Miron Mitrea.  Gazetari mai pricepuţi decât mine în hachiţele politice zic că Mitrea e un figurant în chestiunea Zambaccian şi a reparat prin mită casa mamei.

Faptul că a condus Ministerul Transporturilor după Traian Băsescu, având acces la aceleaşi hârtii, semnături şi ştampile îl face periculos pentru persoane azi sus-puse.

Ceilalţi doi, Sereş şi Păcuraru, sunt şi ei de umplutură. Ţinta luptelor libere este Năstase şi numai Năstase. Să fie fostul premier cel care condensează ticăloşia naţiei? El a furat industria, agricultura, flota, el a închiriat execuţia străzilor asfaltate unor firme de amici, el şi-a autorepartizat o casă din fondul locativ al statului în condiţiile în care mai avea vreo trei?

Dacă zice domnul Băsescu înseamnă că el e. Parlamentarii însă, chemaţi la ordinul preşedintelui pentru o sesiune extraordinară, au zis nu. De ce nu? De ce să nu fie anchetat Năstase? Pentru că, spun cei mai mulţi dintre ei, dosarele cu ferestre de termopan şi pivniţă cu uşă metalică, sunt o făcătură şi o ruşine. Năstase este pus la zid pentru simplul motiv că la precedentele alegeri a candidat la mustaţă cu Băsescu (seara votului s-a încheiat cu 50 la 50 la sută), iar acum a avut neobrăzarea să anunţe că va candida din nou împotriva aceluiaşi Traian Băsescu.

Concluziile parlamentarilor au fost, în expresie majoritară, că procesul împotriva lui Năstase este unul politic. Fireşte că, la prima mână, Parlamentul pare cel care pune contre justiţiei. Pe această reţetă vom asista la o lungă şi eficientă campanie electorală PDL – Băsescu.

Politicienii care se opun voinţei Împăratului vor fi măcelăriţi, puşi la stâlpul infamiei, bătuţi cu ouă clocite. Aceasta pare a fi reţeta, iar tâlcul sesiunii extraordinare, al cărei rezultat era uşor de anticipat, este oferirea materialului exploziv pentru trântele şi ambuscadele electorale.

E vară, în Bucureşti asfaltul e o alifie care se lipeşte de  tălpi. Din când în când, între două căscaturi, politica se răsteşte la naţiune. Jumătate din naţiune e plecată şi ea în concediu, aşa că nu aude.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Olimpiada de acasă. Politica în trânte libere.

Comentarii