Lucian AVRAMESCU

Nu utilizez cuvântul mişto, iar de scris nu l-am scris niciodată. Cred că este un cuvânt ţigănesc, cu un înţeles tulbure. „Face mişto de el” înseamnă că unul este luat peste picior, ironizat, luat în tărbacă. Uneori mai înseamnă frumos, dar tot în expresii de jargon, cum ar fi „mişto, gagica”.

Am extras acest cuvânt dintr-o analiză ad-hoc făcută de un şofer de taxi cu care am călătorit în Bucureşti în această dimineaţă, pe tema transferului de autoritate de la preşedintele Băsescu la Nicolae Văcăroiu. „Sanchi, vrăjeală. Băsescu l-a luat la mişto pe Văcăroiu”. Asta a fost tot. Adică îndemnul rostit de preşedinte ca în lipsa lui, pe durata deplasării în China, mai marele Senatului să „vegheze” la responsabilităţile prezidenţiale n-a fost decât o băşcălie.

Să reamintim momentul. Preşedintele, în registru grav, face o sinteză a constatărilor proprii legate de inundaţii în faţa naţiunii. Tot românul trebuie să priceapă că şeful statului a fost zi şi noapte în mijlocul prăpădului. A luat măsuri, a salvat babe de la înec, a dat de pământ cu miniştrii imbecili.

Într-un ton aproape ameninţător, vădind intransigenţă, preşedintele s-a referit apoi la raportul european privind justiţia. Concluzia e una singură, a preşedintelui şi a Uniunii Europene: procurorii şi DNA-ul fac cinste României, Parlamentul şi politicienii ne aruncă între ţările bananiere.

Printre rânduri s-a putut desprinde concluzia că fără Daniel Morar ţara se duce de râpă. În concluzie trebuie reconfirmat în funcţie. Miniştrii ticăloşi din guvernele nebăsesciene, în frunte cu Adrian Năstase, inamicul inamicilor, trebuie maziliţi într-un stadion din mijlocul Europei.

După atâta sobrietate prezidenţială, Traian Băsescu şi-a amintit că este Traian Băsescu. Băiatul hâtru al cârciumilor marinăreşti, fantele de cartier, băutorul din sticlă. În consecinţă a trântit una „la mişto”. Numai că luată la mişto a fost chiar România. Cum i-ar sta preşedintelui Statelor Unite care, la plecarea în weekend, lasă valiza cu butonul roşu într-o doară adjunctului, făcându-i băşcălios cu ochiul. Adică ţi-o dau, dar de fapt nu ţi-o dau. Dacă nu mă găseşti, dar mă găseşti oriunde pe planetă, vezi şi tu cum te descurci. Poanta cu nea Nicu Văcăroiu se încadrează perfect în arsenalul deochiat al preşedintelui României. Sunt lucruri cu care n-ai dreptul să glumeşti. Unul dintre ele ţine de responsabilităţile celei mai înalte funcţii din stat. Dacă ar fi să continuăm, ca la birt, dialogul, ar trebui să întrebăm cui o lasă pe Elena Udrea, principal sfetnic la Cotroceni. Va veni ea seară de seară la palat în cele câteva zile să-l consilieze pe Văcăroiu? Cui l-a lăsat preşedintele pe Emil Boc? Va prelua acesta papagaliceşte, multiplicându-l către ţară, orice sughiţ al preşedintelui Senatului? Îl va preamări din zori şi până-n noapte, neobosit?

Fişa transferului de autoritate este fireşte incompletă şi făcută într-adevăr „la mişto”. Preşedintele glumeşte cu lucrurile sfinte. Ţara e un lucru sfânt. Are voie să facă asta? E constituţional să te joci la televizor de-a v-aţi ascunsealea cu atribuţiile prezidenţiale? În România lui Traian Băsescu, aflat acum în drum spre China, totul este posibil.   

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului România, la mişto.

Comentarii