Alina MUNGIU-PIPPIDI

Am aterizat în ţara mea natală sâmbătă, 2 august, pe aeroportul Băneasa, care are aerul inconfundabil al unei autogare din lumea a treia.

Şoferul de taxi care m-a dus cu maşina lui la maşina mea, abandonată mai demult în faţa biroului meu, s-a interesat de planurile mele de viitor şi cum i-am spus că o să plec imediat la Sinaia, dacă tot am pierdut ziua pe drum, a opinat că nu o să pot. De ce? Vă trebuie vinietă! a zis el. Păi, am! Nu mai e valabilă, mai trebuie una. Păi o să îmi iau. M-a privit uimit şi compătimitor, cu aerul că am aterizat de pe altă planetă. Nu o să găsiţi! m-a avertizat calm. Nu o să găsesc? Păi şi lumea ce face? Habar nu am, mai ales că vin şi concediile.

Între timp am trecut prin faţa unei staţii OMV, şi i-am spus să oprească. Am intrat şi am întrebat dacă au viniete. Aveau, dar nu au vrut să îmi dea, că nu aveam permisul de înmatriculare, deşi ştiam numărul. Nu se poate! Ideea că ai putea să îţi iei vinietă fiind în maşina altcuiva nu a dat nimănui prin minte.

În sfârşit, am ajuns la maşina mea, şi am sunat pe îngrijitorul locuinţei noastre de vară. Îngrijitorul a răspuns greu şi n-a fost entuziasmat de perspectivă. Îl rugam doar să îmi deschidă poarta de maşină, pe care o zăvorăşte după ce plec eu.

Mi-a explicat că nu o poate lăsa deschisă, că vine ursul pe acolo. A urmat o lungă jelanie despre urs, care a smuls poarta la nişte vecini de ai noştri când aceştia făceau cu copiii un grătar în curte, a furat un purcel de la un altul şi a scos din balamale uşa unei magazii, nenimerind clanţa pentru a scoate un sac de nuci pe care l-a clefăit vreo trei ore.

Pe lângă aceste isprăvi benigne, a încercat să intre pe uşa batantă pentru tărgi din spitalul Sinaia, a omorât un tânăr la Braşov şi l-a rănit pe câinele îngrijitorului.

Ai zice că e fabulos pentru un singur urs, dar sunt de fapt vreo 25 de urşi în plus peste cei doi cât ar suporta zona noastră. Jandarmii chemaţi la spital au explicat că nu au ce face, nu au permis să împuşte ursul, nu îi lasă Ministerul Mediului.

Conversaţia s-a încheiat cu avertismentul că dacă vin după opt mai bine să nu mai vin deloc, aia e ora ursului, îi pot vedea urmele pe tăpşanul de la poartă.

Am intrat în sfârşit în casă. M-am căutat de bani româneşti, mi-am luat cheile şi certificatul şi am plecat la drum. Am întrebat la Petromul cel mai aproape de mine, nu aveau viniete. Cum sunt un om cu frica legii, deci poliţia nu mă prea opreşte, nu m-am descurajat, m-am dus înapoi la OMV-ul pe care îl vizitasem mai devreme şi le-am dat certificatul.

Spre surpriza mea, nu mi-au cerut decât 11 lei. Cum 11 lei? Păi, nu avem decât viniete pe o săptămână, din ce zi să v-o fac? Păi dacă o puteţi face din orice zi faceţi-o pe două săptămâni, că după aceea plec şi vând maşina. Nu putem! Poate peste o săptămână, poate peste două apar adevăratele viniete, care nu sunt gata, astea sunt provizorii. Şi dacă nu sunt gata? Nu ştim!

Oare cât o câştiga guvernul Tăriceau dintr-o săptămână de viniete de nu a amânat pur şi simplu intrarea în vigoare a acestei taxe suplimentare până când vor exista şi vinietele, şi ce organ a fost responsabil cu implementarea acestei operaţii?

După zece minute pierdute cu completarea vinietei cu numărul de pe talon, acelaşi pe care l-aş fi putut spune şi eu fără să-l arăt, şi care deci nu ar fi putut fi folosit la o altă maşină, am urcat la volan şi am plecat în sfârşit. Am dat drumul la radio. Am picat peste Traian Băsescu, care spunea că un ministru s-a purtat ca un imbecil în timpul inundaţiilor.  Nişte băieţi fără ocupaţie invitaţi în studio erau extrem de indignaţi de acest tratament la care este supus un ditamai ministrul.

Alergând la întâlnirea cu ursul, îmi spuneam că şeful statului rămâne un incorigibil optimist. Un ministru imbecil? Hai să producem fiecare lista noastră, să vedem la câţi ajungem. 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Aceşti imbecili care ne guvernează.

Comentarii