Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Plictiseală în politică, plictiseală pe străzi, căldură mare peste tot. Din când în când, câte un politician zvârle pe piaţă câte o declaraţie care se vrea explozivă. În loc să facă bum, face plici.
Plici a făcut şi declaraţia domnului Băsescu legată de scurgerile de informaţii din dosare către nea alecii din presă. Păi, eu cred că cel mai mare Nea Alecu e Nea Alecu Băsescu. De ani de zile, consultându-şi îmbelşugatele surse pe care le are, vârându-şi nasul în dosare nelămurite juridic, Nea Alecu Băsescu face o vânjoasă concurenţă presei. El îşi nutreşte adesea discursul politic tocmai din substanţa legal inavuabilă a acestor dosare. Drept pentru care bomba domnului Băsescu, pentru mulţi dintre noi din presă, s-a fâsâit.
Plictiseală şi în viaţa sindicală. Sindicatele, cu sedii mari, cu activitate internaţională din care nu lipsesc schimburile de experienţă între lideri pe cele mai însorite şi elegante plaje ale lumii, încearcă să anime atmosfera, organizând în Piaţa Victoriei un miting de pichetare a Guvernului.
Sindicaliştii vor săltarea salariului minim pe economie de la 500 lei la 540 lei. Ceva în genul acesta. Ieri, miercuri (alaltăieri faţă de ziua când apar aceste însemnări), pe latura opusă Guvernului, străjuind faţada Muzeului Antipa, erau vreo 30 de inşi, la ora la care am trecut eu spre redacţia A.M.Press. Azi, joi, erau - să zicem - cam 50-60 de persoane, în acelaşi loc şi în aceeaşi Piaţă a Victoriei. Spre parc, staţionată bleg, o maşină blindată a jandarmeriei, cu grătar metalic la parbriz. Asta pentru a proteja geamul de agresiunea protestatarilor. Care agresiune?!
Sindicaliştii, toropiţi plăcut de soarele dimineţii, fluierau în nişte jucării pe care le utilizează uneori agenţii de stradă. Fluieratul se aprindea la apariţia câte unei maşini care vira spre Guvern şi se stingea instantaneu. Mai multe decât sindicaliştii erau pancartele, unele legate de gardul care străjuieşte zona. Pe ele era scris, cu litere mari, ca o reclamă şi ca un semn de identitate, numele în clar al sindicatului protestatar. Aflai astfel peisajul luxuriant, cu nume dintre cele mai ciudate, al sindicalismului românesc - Cartel Alfa (de ce nu Omega?), Metarom, filiala Călăraşi a nu ştiu cărei asocieri sindicale. Impresia cu care am plecat din Piaţă a fost de plictiseală mare. Cei câţiva oameni mobilizaţi să "picheteze" abia aşteptau să o tundă la o bere şi să scape de obligaţia de a dărâma Guvernul.
Unde sunt vremurile când mii şi chiar sute de mii de demonstranţi strigau "Jos Guvernul bolşevic!", "Jos Iliescu!", "Jos...", "Nu ne vindem ţara!", "Noi muncim, nu gândim!".
Protestatarii şi-au astupat şi atenuat discursul căzut în placiditate. E vară, e vreme de evadat în concedii. Liderii sindicali, mulţi plecaţi şi ei prin lume cu "treburi importante", trebuie să-şi justifice, din când în când, grija care le justifică veniturile mari, pentru cei cu venituri mici.
Sunt convins că după prânz, Guvernul va fi pichetat doar de pancartele lipite de Muzeul Antipa şi păzite de jandarmii care, fiind sub comandă militară, o şterg mai greu la o bere.
Lentoare pe malurile Dâmboviţei, plictiseală în cabinete şi cancelarii. Doar marile confederaţii sindicale fluieră a pagubă prin câteva ţivlici în piaţa în care se presupune că stă la umbră şi se face că lucrează Guvernul.
