Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Cum spectrul nostru politic pare a se stabiliza în formula 2 + 1 + 1 (două partide mari: PSD şi PD-L, unul mijlociu, PNL, şi unul mic, UDMR), ideea de a prezenta viitoarele formule de guvernare este una fericită. Astfel, publicul ştie cine ar putea fi viitorii miniştri dacă partidul lor ajunge la putere, iar presa îi poate aduce faţă în faţă să discute politicile publice pe cei care chiar ar avea şansa să le pună în aplicare (nu tot felul de habarnişti de prin partide, găsiţi la telefon şi dispuşi să apară pe sticlă). Ar fi bine ca anunţarea guvernelor să devină o practică transparentă.
Deocamdată, au ieşit în presă câteva nume de la PSD. Este un amestec între oamenii noi şi baronii din sud şi est, care par a fi tranşat lupta internă după eliminarea grupului de la Cluj. Astfel, Victor Ponta ar putea fi ministru la Justiţie, Cristian Diaconescu la Externe, Liviu Dragnea la Interne şi Administraţie, Iulian Iancu la Industrii. Filiala Constanţa va primi ministerul Mediului, iar Marian Oprişan este anunţat ministru, nu se ştie încă unde.
Din câte îmi dau seama, este prima dată când un partid acordă ministere unor filiale, ceea ce arată schimbarea raporturilor de putere sub Mircea Geoană, în defavoarea centrului.
Prezenţa lui Dragnea la Administraţie lasă să se înţeleagă că un eventual guvern PSD va pune în practică descentralizarea accelerată cerută de preşedinţii de Consilii Judeţene. Este interesant de observat că în ciuda tuturor promisiunilor electorale făcute atât de PSD, cât şi de fosta Alianţă D.A., delegarea de atribuţii spre judeţe a stagnat. Alegerea directă a preşedinţilor de Consilii Judeţene a schimbat însă regulile jocului, le-a acordat legitimitate directă, de unde forţa lor în PSD. Forţă pe care o vor aduce într-un eventual guvern.
Cristian Diaconescu ar continua să facă la Externe ceea ce a făcut şi în partid: vorbeşte calm şi împăciuitor, are principii bune, nu face mare lucru, deci nu supără pe nimeni. Victor Ponta este oarecum pe dos: vorbeşte mult, este combativ până la obrăznicie şi tinde să fie imprevizibil. Pentru un minister atât de delicat cum este Justiţia, imprevizibilitatea sa nu e de bun augur.
Principala bătălie pe frontul Justiţiei este acum menţinerea sau eliminarea echipei Morar de la şefia DNA, iar Victor Ponta ar trebui întrebat insistent până oferă un răspuns limpede acestei întrebări. Aducerea lui Oprişan în guvern ar reprezenta victoria autoritarismului de baltă.
Nu e deloc limpede nici ce ar face grupul Mazăre cu Ministerul Mediului, cu excepţia faptului că primarul din Constanţa va avea voie să construiască direct pe plaje.
La PNL este mai simplu. Liberalii par a fi mulţumiţi cu actuala formulă guvernamentală şi miniştrii de acum s-ar putea regăsi într-un guvern la care PNL contribuie, în funcţie de portofoliile primite.
La PD-L apele sunt mai tulburi. Se pare că lupta internă e în toi, iar dubla comandă Băsescu – Boc nu ajută deloc partidul să aibă o strategie limpede pentru alegeri.
Un zvon dă numele Elenei Udrea pentru Justiţie. Ar fi trist dacă s-ar întâmpla aşa. Elena Udrea are o imagine dezastruoasă, este dispreţuită de ziarişti pentru modul în care şi-a construit cariera politică şi e un personaj mai degrabă monden decât politic. PD-L ar trebui să promită ferm că nu o va pune pe Udrea ministru, altfel adversarii vor primi un cadou nesperat în campania electorală.
