Ion CRISTOIU

Curtea de Apel Bucureşti a dat, luni, 30 iunie 2008, sentinţa definitivă şi irevocabilă în ceea ce s-ar putea numi Procesul mormintelor lui Nicolae şi Elena Ceauşescu. Prin această sentinţă, MapN e obligat să prezinte lui Valentin Ceauşescu şi Mircea Oprean dovezi certe care să ateste dacă soţii Ceauşescu au fost îngropaţi în Cimitirul Ghencea.

Decizia Curţii de Apel Bucureşti a fost dezbătută intens în ziare şi la televiziuni.

Urmărind tratarea subiectului în media, am regăsit, prompt, trei dintre notele care definesc starea de plâns a presei noastre:

1) Abordarea amatoricească, avându-şi cauza în faptul că nici moderatorii, nici invitaţii n-aveau habar cât de cât de dosarul Procesului. Ca de obicei, la televiziuni au fost invitaţi analiştii în stare să vorbească ore în şir despre orice subiect – crimă, moţiune de cenzură, comerţul cu purici vii şi creşterea broaştelor pentru export, corupţie şi portjartierele starletelor.

2) Abordarea senzaţionalistă, gata să apeleze la tentaţia românilor de a vedea peste tot fenomene paranormale, în care sunt specialiste cu brevete vrăjitoarele Vişnica şi Cireşica.

3) Abordarea anticomunistă de tip bolşevic.

Acea abordare pe care o ştii că va urma de cum ai văzut semnătura.

Sub acest semn, toate materialele s-au fixat exclusiv pe solicitarea făcută de Zoe Ceauşescu.

Procesul a fost văzut drept unul interesând exclusiv urmaşii lui Nicolae Ceauşescu.

La 10 martie 2005, Zoe Ceauşescu a acţionat în judecată MApN şi Administraţia Cimitirelor şi Crematoriilor Umane cerând deshumarea părinţilor săi şi efectuarea unei expertize medico-legale.

Fără a exclude raportarea la familia Ceauşescu, noi credem că stabilirea adevărului despre mormintele Ceauşeştilor e necesară şi dintr-un alt punct de vedere: cel politic.

Aşa-zisul Proces al Ceauşeştilor conţine o enigmă nici azi dezlegată: executarea sentinţei. Filmul Procesului redă totul până în momentul când cei doi sînt legaţi la mâini. Vin apoi secvenţele cu cadavrele celor doi. Operatorul a justificat absenţa unui moment capital - cel al execuţiei – prin faptul că i se descărcaseră acumulatorii.

Absenţa de pe peliculă a acestui moment a făcut să înflorească, din decembrie 1989 şi până acum, o uriaşă cantitate de legende: de la cea potrivit căreia ar fi tras toţi militarii, în chip spontan (dovedită falsă) până la cea potrivit căreia în locul celor doi ar fi fost executaţi alţii. N-a lipsit nici legenda potrivit căreia soţii Ceauşescu au fost torturaţi înainte de execuţie. Bizarei absenţe i se adaugă şi faptul că la faţa locului n-a fost nici un medic legist, iar Vladimir Beliş, fost şef la Medicină legală, a semnat certificatul de deces fără a face autopsia, aşa cum cerea Codul Penal.

Din acest punct de vedere, după opinia noastră, sentinţa Curţii de Apel Bucureşti nu clarifică lucrurile. Chiar dacă MApN va aduce dovezile necesare că Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost înmormântaţi la Ghencea Civil, rămâne misterul felului în care au fost executaţi. Acest mister e dezastruos nu numai în plan istoric, dar şi în cel politic. Dat fiind că Ion Iliescu, duşmanul declarat al lui Traian Băsescu, e atacat şi pentru cazul Ceauşescu, păstrarea misterului dă posibilitatea ca în campania electorală să fie regizate multe diversiuni mediatice.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Adevărul despre mormintele Ceauşeştilor.

Comentarii