Acţiunea de urâţire a municipiului Suceava continuă în forţă. Invazia ţărănoilor mutaţi la oraş merge ca unsă. Unsă cu untură de porc de 150 de kilograme tăiat în curte la ei la ţară. Cei mai avuţi şi mai tupeişti dintre ţărănoi s-au făcut singuri, la apel de seară, investitori strategici. Investitorii ăştia care au lăsat ligheanul cu grăunţe din mână pentru a se face biznismeni la oraş derulează tot felul de afaceri fără de care Suceava nu ar putea trăi nici măcar o clipă.
În principal, biznisurile lor înseamnă vânzarea de bere la sticlă din plastic ţinută în bătaia soarelui, cornuleţe umplute cu rahat, bucăţele de salam gras învelite în foi de aluat pline cu „E”-uri, îngheţată făcută din amestecuri de prafuri de culoarea oului de raţă şi biscuiţi umpluţi cu cacao culeasă din grădina lui Ion.
În municipiul reşedinţă de judeţ, în special în jurul staţiilor de autobuz, există adevărate grămezi dezordonate de chioşcuri din cărămidă, din tablă şi, mai nou, din lemn.
În staţia de la „Areni”, de pildă, de câteva zile a răsărit o caşcarabetă din lemn furat cu faetonul din pădurile de uscături ale patriei. Chioşcul seamănă cu un foişor din pădurea adormită în care, iarna, pădurarii miloşi pun fân pentru căprioare. Moment poetic: Aşa cum căprioara bea apă din izvor, aşa-ţi urez eu ţie succes în viitor! Revenind, caşcarabeta arată şi ca, scuzaţi cacofonia, casa vrăjitoarei din Albă ca Zăpada şi cei 7 Pitici de circ. Dacă ar fi fost din turtă dulce, chioşcul chiar ar fi fost simpatic, însă acesta fiind făcut din nişte leaţuri bătute de ploi şi grindină acesta este efectiv o arătare oribilă.
Fiindcă duminica tot investitorul strategic se odihneşte, chioşcul era închis când am vrut să fac cunoştinţă cu el. De aceea nu ştiu dacă acolo se comercializează vată pe băţ, vată de tamponat rănile produse de contactul genunchiului cu solul, vată de sticlă pentru învelit ţevile de apă caldă sau vată cu care se căptuşesc hainele de iarnă comercializate în bazarul din Lunca Sucevei. Sau poate că prin geamul caşcarabetei se dau biscuiţi umpluţi cu floare de salcâm ori gogoşi cu dulceaţă de ferigă.
Oricum, trebuie să fie ceva de fiţe, fiindcă altfel ţărănoiul devenit investitor strategic n-ar fi primit spaţiu pentru chioşc chiar în buricul târgului. Abia aştept să-şi facă apariţia, tot în Areni, dar şi în celelalte staţii de autobuz, vânzătorii de brânză topită la cuptorul cu microunde, de prăjituri cu sâmburi de măr şi de clătite cu dulceaţă de mărar. Fiţă de fiţă, nu alta!
Problema e că, nemaifiind locuri pentru chioşcuri, acestea vor trebui construite şi pe şosea. Foarte bine, fiindcă tot mâncând toate bunătăţurile de la toate chioşcurile va trebui neapărat să mergem pe jos, deoarece mersul cu maşina ne-ar transforma în nişte obezi.
( 8 iul 2008, 11:58:34
Asta s-a votat, asta avem, iar voi presarii nu sinteti decit "manipulatorii de serviciu permanent"