Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Eram copil şi mergeam uneori cu bunicii la un târg ţărănesc în care se vindeau de toate: grâu, porumb, ovăz, brânză, nuci, producţia costelivă a micilor proprietăţi ţărăneşti. Mă atrăgea, însă, o margine anume a târgului unde se vindeau cai. Asistam, emoţionat, uneori trist, la etapele unei negustorii care pitea în ea teatru, talent oratoric, şmecherie, persuasiune. Calul ăsta, zicea vânzătorul, face trei milioane. Cară la deal două căruţe legate una de alta, pline cu lemne, de parcă ar căra doi saci cu fulgi de raţă. Nici nu simte. Fugi, domnule, replica plictisit cumpărătorul care preţăluia cu priviri furişe animalul legat de gard. E o mârţoagă. Nu dau mai mult de cinci sute de mii pe el şi asta ca să-ţi fac un hatâr şi să te scap de mârţoagă. Cât ai zis?! - urla proprietarul insultat până în măruntaie. Mai bine îl împuşc decât să îl dau la preţul unei oi. Îşi întorceau spatele ca şi când nu mai vroiau să se vadă în veci. Peste un ceas îi vedeai tot împreună şi până la urmă băteau palma pentru un milion de lei. Nu mai ţin minte exact valorile leului de atunci, dar cam astea erau proporţiile.
Mi-am amintit scena urmărind partidele de fotbal de la Campionatul European când, nu o dată, comentatorii anunţă preţul la care a fost vândut sau cumpărat nu ştiu care fundaş sau vârf de atac. Chelsea a dat 17 milioane de euro pe el şi acum nu îl dă fără 30 de milioane. Se fac aprecieri, sunt numiţi antrenori care se pricep şi care evaluează corect, echipe care se omoară după un jucător sau altul. Sunt cluburi, aflu de la un cunoscător, care se ocupă, fără a avea explicit menţionat în obiectul de activitate, doar de cumpărarea şi vânzarea fotbaliştilor. Îi cumpără ieftin din ţările subdezvoltate sau sărace, în mod special din zonele africane, dar şi din estul european, îi îngraşă propagandistic un an - doi, apoi îi vând la preţuri de zece şi uneori de o sută de ori mai mari. Un fel de geambaşi de cai.
În România, latifundiarul Becali anunţa cu ceva vreme în urmă că scoate la vânzare nu o turmă de mioare, ci o turmă de cârlani fotbalistici. Dică era evaluat la, dacă ţin bine minte, trei milioane de euro. Nu las un cent mai jos, striga stăpânul Stelei ca în târgul copilăriei mele, negustorul de cai. Pe Goian nu-l dau fără patru milioane de euro. Nu-l am încă de vânzare pe Rădoi. În enumerarea calităţilor produsului scos la târg sub emblema Goian erau înşirate înălţimea, capacitatea de a trece rapid din apărare în atac, jocul de cap. Ăsta ia mingea cu fruntea din cer şi o îndeasă direct în plasă. Fugi, domnule, ar fi zis pesemne cumpărătorul, care se arată plictisit şi neîncrezător. Lipsea să îi arate dinţii şi să îi ridice copita.
Oricum, negoţul de fotbalişti, la noi şi în lume, e unic în felul lui. N-am auzit să se vândă un şahist, un sportiv specializat în caiac-canoe, sau un alergător cu bicicleta. N-am auzit pe nimeni zicând că nu dă biciclistul X fără 500 de mii de euro. Mă întreb cât ar costa, în logica negoţului de oameni, un popă de ţară, un învăţător sau un potcovar. Probabil, 200 de lei.
Traian Băsescu i-a numit plastic pe jurnalişti, fireşte pe cei care îi sunt potrivnici şi îndrăznesc să îi observe cusururile, tonomate. Cât ar da oare preşedintele pe un tonomat potrivnic, la un târg de cai cu ziarişti? Negoţul de oameni a fost întotdeauna tragic. În sclavagism era o îndeletnicire curentă. Azi îmi pare nu numai tragic, ci şi dezgustător.
În rest, Campionatul European de fotbal mi-a arătat câteva faze inspirate, câteva echipe mai răsărite din care pe locul întâi, pentru mine, rămâne cea a Olandei. Ai noştri au avut meritul de a ajunge până aici, într-o grupă cu destule obstacole. S-au situat deasupra Olandei care s-a răzbunat jucând zilele trecute cu o echipă a României ameţită. Olandezii, spre ruşinea noastră, au întrebuinţat doar rezervele. Egalurile cu Franţa şi Italia menajează orgoliile rănite ale suporterilor şi fotbaliştilor deopotrivă. Cei care cer decapitarea lui Mutu pentru ratarea penalty-ului care ne-ar fi adus calificarea în sferturi uită amănuntul că acelaşi jucător, prin golurile marcate, a făcut posibilă urcarea Golgotei. Probabil că, la târgul de cai, unii ar fi dispuşi să-l dea pe talentatul înaintaş la preţul unei capre.
