Alina MUNGIU-PIPPIDI

Scandalul tematicii la limba şi literatura română la bacalaureat declanşat de academicianul Eugen Simion nu e doar o simplă răfuială politică între două grupuri de influenţă din lumea culturală, deşi, desigur, e şi asta. Nu există pure bătălii pentru principii la noi. Ce se pune în programe determină alegerea manualelor din care copiii se pregătesc, şi există o competiţie acerbă între autorii de manuale, de ani de zile, cine vinde mai mult şi face mai mulţi bani. Dar numai din cauză că, politic vorbind, anturajul ministrului Adomniţei e mai avansat ideologic, iar cel al academicianului Simion mai retrograd nu putem tranşa bătălia uşor. Nivelul cunoaşterii nu doar al literaturii române, ci al literaturii în general, nu cred ca fost vreodată mai scăzut. Aici e miza.

Dar programa din şcoala română nu a fost niciodată concepută în ideea că fiecare tânăr trebuie să capete în şcoală valorile fundamentale şi să înţeleagă abordările lor în perspectivă istorică. La noi faci Biblia la ora de educaţia religioasă, şi nu ca text literar, ci ca dogmă, ca atare nimeni nu ţine minte ce e în ea, şi ajunge ţinta bancurilor despre creaţia în şapte zile. Darwin se studiază într-o formă simplificată, dar niciodată un elev din România nu a avut de citit la şcoală o pagină de Darwin, deşi omul scria excepţional. La literatură română programa s-a tot schimbat, dar faţă de tinereţea mea, când mestecam multe romane cu ţărani, unele bune însă, schimbarea nu e neapărat spre bine. Manualele pe care le-am văzut sunt comice, dacă se întâmplă, ca mine, să ştii cine e cuplat cu cine. Sunt produsele unor găşti, şi ca atare reflectă cel mai infam lucru din cultura română contemporană, cultura de gaşcă, în care colegul de cenaclu sau de catedră sau iubita prietenului meu, cu alte cuvinte, trupa cu care merg eu la o bere sunt decretaţi mari scriitori şi plasaţi alături de clasici. Argumentul? Scriu în limbaj contemporan, scriu despre berea Efes şi despre Adrian Mutu, ca atare pot la rigoare trezi interesul copiilor, în vreme ce Slavici sau Rebreanu sunt cauze pierdute.

Dar această programă de bacalaureat reflectă culmea dezorientării culturale. Bineînţeles, ai noştri au copiat modelul de undeva, că şi peste alte ţări europene s-a abătut filosofia conform cărora copiii nu trebuie să mai capete o cultură generală, ci una contemporană, că mai important decât să-l citeşti pe Nichita Stănescu este să ştii ce e leasingul. E de dezbătut, dar nu îmi amintesc când am dezbătut, ci iată că ne trezim în mod cam unilateral cu programe din care Eminescu lipseşte, în schimb figurează bunul meu prieten Jon Schaele.

Or, asta e o eroare. Sunt prietenă cu autorii raportului Tismăneanu, dar cred că e mai important pentru un licean care de abia învaţă că e român să citească pe Iorga sau Pârvan, care mai sunt şi mari scriitori în limba română. Îmi plac băieţii de la Cotidianul, dar o să votez cu Adrian Păunescu dacă e să aleg cu Eminescu în programa şcolară. Mai vreau acolo şi pe Maiorescu, dar şi pe Ibrăileanu, cu Spiritul critic..., şi pe Mihai Sebastian, şi pe Ralea, deşi a fost colaborator cu regimul comunist, şi pe Noica, deşi a fost legionar, pur şi simplu pentru că limbajul lor discursiv este o şcoală de limbă şi gândire română. Şi se pot face legături suficiente între aceşti autori de ieri şi dezbaterile politice de azi pentru a trezi interesul tinerilor.

Limba, ne spun antropologii, este ceea ce structurează gândirea şi comportamentul unui popor, limba este textura unei civilizaţii. Nu vă jucaţi cu limba română, dacă nu vreţi să producem nişte mutanţi de serie în loc de tineri români europeni.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Programa la română.

Comentarii