Perioada de campanie electorală a fost cruntă pentru cititorii de ziare. A fost cumplită fiindcă ziarele, din varii motive, au acordat spaţii generoase luptei politice.
Şi cum politicienii sunt şi ei români, nu elveţieni, iar românului dacă-i întinzi un deget acesta îţi ia toată mâna şi pleacă cu ea în buzunar acasă sau la iarbă verde, activiştii de partid şi echipele lor de zgomot şi lumini au tăbărât cu comunicatele de presă peste redacţii, sufocându-le.
Cum spunea unul o prostioară sau o minciunică ori dădea cu o acuzică în adversar, cum se sculau băieţii din ştaful de campanie al „lovitului”, aruncau ştaiful la coşul, puneau mâna pe pix şi pîrjoleau hârtiile, otrăveau grânele şi incendiau fântânile.
S-a putut observa că cel care dădea cu acuzica se trezea imediat cu o acuzoaie peste cap de nu mai ştia ce-i cu el. Când îşi revenea din pălitură, omul cu acuzica şi oamenii lui de campanie puneau mâna pe nişte acuzoaie şi mai mari ca alea recepţionate, şi aruncau cu ele în geamurile sediului de campanie al adversarului.
Cu cât s-a înaintat în campania electorală, cu atât a crescut producţia de comunicate de presă la hectarul de pagină de ziar. S-a plecat de la un raport de unu la unu, s-a trecut prin fazele unu la trei şi cinci la patru, iar pe final s-a ajuns undeva la o sută de comunicate pe zi la 100 de comunicate pe minut.
Cam nescrişi candidaţii ăştia şi ştafurile lor creatoare. De scandal. Până la urmă, politicienii şi ştafiştii s-au răcorit pe partea scrisă, dar au acum o altă problemă: au rămas necitiţi. Stau şi mă întreb ce om normal care citeşte ziarul stă şi urmăreşte replicile şi contrareplicile unor persoane care se bat pentru funcţii publice. Acest lucru ar trebui să se întrebe politicienii şi ştafurile lor, dar şi ziarele.
Oare nu cumva din toată bontăneala asta politică în care şi-au dat unii altora cu comunicatele de presă în cap pierd şi politicienii, şi ziarele? Politicienii voturi, iar ziarele respect şi cititori.
( 4 iun 2008, 13:23:02