Cu trei luni sau un an înaintea alegerilor, din masa noastră de anonimi alegători, sunt selectaţi aleşii. Ei se cheamă mai întâi candidaţi, apoi, dacă dau bine din gură, dacă au prestaţie convingătoare, dacă au şarm şi fason, chiar devin aleşi. Aleşii, la cota localelor din 2008, vor fi în jur de 40.000 de consilieri comunali, orăşeneşti, municipali, judeţeni, aproape 3350 de primari şi, pentru fiecare judeţ, câte un preşedinte de consiliu. Pentru a cerne aceste nume, în sita electorală se înghesuie, ca nisipul sau ca mălaiul, claie peste grămadă, sumedenie de contracandidaţi. Unii şi-au atârnat poza în afişe sub sigla unui partid, alţii s-au autodenunţat independenţi. Fireşte, în spatele fiecărui independent stă o puşculiţă cu gologani. Proprietarul ei îşi poate îngădui libertatea ca în cazul ratării scrutinului să administreze scatoalce şi să ceară despăgubiri. Dacă veţi vedea, după alegeri, vreun fost candidat înfrânt dând zilnic cu mătura la poarta unui magnat, să ştiţi că el îşi plăteşte, în umilinţă, neputinţa şi decontează asudat banii cheltuiţi.
Nu ştiu cine va birui la locale. Depinde de multe. Partidele pun mare preţ pe statistica finală care anunţă, vezi Doamne, potenţele de la alegerile generale viitoare. Că nu stau chiar aşa lucrurile o arată atâtea ieşiri din pârtia logicii amintite. Gheorghe Ciuhandu, ţeposul primar al Timişoarei, simpatic prin modestie şi antipatic prin moaca de arici mereu zburlit, câştigă de câteva scrutinuri detaşat cu toate că partidul lui, PNŢCD, aproape că nu mai există. Mai sunt şi alte exemple. La locale victoria e mai mult a omului decât a partidului.
În tot acest joc, un fel de pocker, la care s-au aruncat şi pierdut bani cu nemiluita, Capitala pare a avea miza cea mai înaltă. Traian Băsescu e în stare să stea şi-n cap pentru a nu pierde prin reprezentanţii lui personali şi-ai partidului pe care îl păstoreşte şefia celui mai mare buget din administraţiile zonale româneşti. Fostul vameş, Vasile Blaga, are ordin să câştige. Dacă nu va câştiga are dreptul să-şi utilizeze pistolul din dotare. Un mecanism propagandistic uriaş s-a pus în mişcare, vagoane cu bani sunt deşertate în toate macazele care duc spre staţia terminus a votului. Buldogul e arătat mai frumos şi mai înalt decât l-a făcut mama personală, în emisiuni trebuie să pară mai bucureştean chiar decât ciobanul Bucur, întemeietorul urbei, iar la grădiniţă, când era mic şi se juca cu puţa în ţărână în localitatea lui natală de peste munţi, imagina traiectorii de descongestionare a traficului Capitalei. Independentul Oprescu (cât de independent e numai Dumnezeu ştie!) a devenit ţinta atacurilor înverşunate din partea oastei băsesciene, alcătuită din divizii cu epoleţi şi din batalioane cu pixul şi camera de luat vederi. Vom trăi şi vom vedea. Bucureşteanul, majoritar de dreapta, trebuie convins că Blaga, chiar dacă a fost uns parlamentar şi prefect de bunicuţa Iliescu, este liberal până-n măduva oaselor iar Oprescu, de profesie medic, are la rându-i liberalismul în amigdale. Cei doi trebuie să-şi pitească dibaci trecutul şi prezentul socialist, altfel Orban îi poate depăşi pe ultima sută de metri. Totul depinde de intrarea în turul doi. Dacă liberalul va intra în turul doi, apoi el va fi noul primar general al Capitalei.
Influenţează alegerile din Bucureşti chimia, zilnic schimbătoare, a alegerilor locale din ţară? Le pasă celor de la Rădăuţi sau Mizil, de la Ţăndărei sau Târgu Neamţ cine va fi ales şef în metropola care găzduieşte Parlamentul, Preşedinţia şi Guvernul? Da şi nu. Înclin să cred că bătăliile locale sunt mai frisonante aşa cum cămaşa, faţă de haină, pare mai plăcută în atingere cu pielea. Dar ce tremurici te apucă iarna când, în absenţa hainei, îţi ţine de cald doar cămaşa!
(31 mai 2008, 12:38:29