Săptămâna trecută, campioni la răutăţi aşternute pe hîrtie sau spuse în faţa camerelor de luat vederea au fost şeful Biroului de Presă al PSD Suceava, Ovidiu Milici, şi deputatul Dumitru Pardău, unul dintre boşii PD-L Suceava.
La cât venin le-a ieşit din pix şi au strecurat de pe limbă, cred că dacă s-ar fi întîlnit pe undeva şi ar fi avut la ei câte un topor, cei doi s-ar fi luat la omor.
E bine că la noi armele de foc nu se eliberează cu prea mare uşurinţă fiindcă, altfel, în campaniile electorale am ajunge acasă cu tenişii plini de sânge şi cu răni de la gloanţele ricoşate din panourile destinate afişajului electoral.
Dacă domnul Milici, un lup tânăr al politicii sucevene, este cunoscut pentru limbajul său uneori prea aspru, atitudinea domnului Pardău a surprins.
În cadrul unei emisiuni televizate, Dumitru Pardău a atacat familia liderului PSD, Gavril Mîrza. Cunoscându-l cât de cât pe Dumitru Pardău, refuz, totuşi, să cred că acesta a făcut aşa ceva. Probabil că a făcut-o doar gura deputatului PD-L, pentru că s-au văzut suficiente cazuri în care gura vorbeşte fără ca proprietarul acesteia să fie de faţă.
Până în seara în care gura a vorbit fără el, domnul Pardău era pentru mine poate cel mai molcuţ om politic de pe aceste meleaguri încărcate de istorie şi mângâiate de doine şi balade, dar mai ales de trilul măiastru al privighetorii cântului popular bucovinean.
Era un fel de blândul Ben, însă mult mai slab şi mult mai bun. Totuşi, n-aş fi prea dur cu Dumitru Pardău, fiindcă oricui i se poate întâmpla să greşească.
Se pare că domnul Pardău nu este pregătit pentru o campanie electorală atât de tăioasă cum este cea din judeţul Suceava şi nu poate face faţă presiunilor care-l apasă din toate părţile.
Sunt convins că Dumitru Pardău va redeveni domnul Dumitru Pardău şi că acesta îşi va certa gura care a vorbit fără ca el să fie de faţă. Sunt convins pentru că un om educat ca domnul Pardău ştie foarte bine că, scuzaţi cacofonia, campaniile electorale trec, oamenii rămân.
(20 mai 2008, 12:00:10