Lucian AVRAMESCU

În Bucureşti este anunţat un protest al mireselor. Din ştirea citită “pe repede” de un crainic înţeleg că mai multe femei, tinere şi mai puţin tinere, îşi exprimă pe străzile Capitalei nemulţumirea că sunt periodic cotonogite de soţi. O statistică întocmită de nu ştiu ce firmă de protejat “oame” ne situează pe un loc fruntaş în Europa în materie de violenţă în familie. La mine la Sângeru e unul bătut săptămânal de nevastă, femeia alegând momentele când omul ei e beat criţă. Când soţul se descoperă a doua zi plin de cucuie, consoarta îi explică senină că a căzut şi s-a lovit cu capul de pereţi. Aştept şi un miting al bărbaţilor bătuţi de neveste. La Craiova, tot astăzi (joi, când notez aceste rânduri) poliţia anunţă o razie care angajează 500 de galonaţi pentru capturarea unor indivizi care au făptuit acte violente. La Cluj, acum două zile, suporterii echipei U, înarmaţi cu bâte şi pietroaie, au încercat linşarea admiratorilor echipei CFR. Un tânăr poartă în mână cu hotărâre o bucată de caldarâm cu care poţi asasina nu doar un om, ci o vită. De altfel, ciomăgarul din rafinatul oraş transilvan, model de viaţă occidentală pentru miticii din Regat, i-a rupt faţa şi spinarea unui cameraman al Jandarmeriei. Nici tinerii în uniformă, prevăzuţi cu pulane de cauciuc, nu s-au lăsat mai prejos. Dădeau cu sete mai ales în cei deja căzuţi. Eroisme în vreme de pace.

În Italia, un tânăr blond din Galaţi, frumos ca Adonis, să-l pui în poză şi să-l lipeşti la rană, a pisat cu ciocanul scăfârlia italianului la care lucra, trecându-l pe lumea cealaltă. Isprava părându-i-se neterminată, gălăţeanul a sufocat cu perna şi consoarta italianului care îl angajase să-i fie de sprijin în gospodărie.  Ca un făcut, în Italia românii acoperă aproape zilnic pagina întâia a ziarelor cu fapte abominabile. Doi tineri români au jefuit cel mai vârstnic prelat din lume, după ce duhovnicul îi tratase cu omenie.  Un alt conaţional, de meserie peşte, şi-a corectat sclava de 19 ani cu pumnii pentru că venea noaptea acasă prea devreme şi ca atare producea puţin. Corecţia, extrem de violentă, a trecut-o pe nefericită Stixul.

La Cluj, spuneam, imaginile confruntărilor stradale au fost cumplite şi neaşteptate pentru un oraş  locuit îndeobşte de ardeleni, adică de cei pe care îi punem în bancuri pentru calmul lor proverbial. Violenţa, sălbăticia acoperă România? Ce se petrece cu noi? Am urmărit meciul decisiv al finalului de campionat de fotbal. Până la un punct, rivalitatea dintre cele două echipe clujene părea explicabilă. Una picase deja în divizia secundă, alta avea şansa de a dobândi titlul de campioană. Prima nu mai avea ce pierde. Cea de-a doua putea aduce municipiului de pe Someş un titlu pe care nu l-a avut niciodată. Mândria, până la urmă, aureola Clujul în întregime. De unde atâta îndârjire vecină cu ura? Mi-a atras atenţia costumul de papiţoi pus la patru ace al antrenorului echipei Universitatea Cluj şi mai ales agitaţia lui isterică, gata să-l ducă la o criză de apoplexie. Am înţeles că îl cheamă Mezaroş. Posibila explicaţie au dat-o seara jurnaliştii, citând surse ale procuraturii. Din cei 1, 7 milioane euro care aşteptau într-un diplomat vis-à-vis de stadion, cică 500.000 euro erau pentru antrenor. Să explice asta violenţa numitului Mezaroş, gata la un moment dat să intre pe stadion şi să-l strângă de gât în direct pe arbitrul care dictase corect un 11 metri?

Violenţă, violenţă, violenţă. Azi, în Bucureşti, protestează miresele. Mâine, poate, mirii. Şi copiii ar avea dreptul să-şi strige nemulţumirile pentru umilinţe, bătăi, pentru sărăcie. Între timp viaţa politică de la Bucureşti şi din ţară curge normal. Preşedintele vizitează poduri pe care nu le-a făcut, vezi Doamne,  adversarul politic Orban, actual ministru al transporturilor. Criticându-l, domnul Băsescu uită că a fost şi el de cinci ori ministru al transporturilor, iar acele poduri existau, în aceeaşi stare de paragină, şi în vremea lui. În politică demagogia este o calitate obligatorie. Altfel nu ajungi mare. Despre violenţă ce să mai vorbim! Ea urcă până-n Parlament şi chiar mai sus, până-n dealul Cotrocenilor.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Protestul mireselor.

Comentarii