Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Am un coleg la Radio Top care se numeşte Nicu Amurăriţei (Tudor Ionescu pentru cititorii „Monitorului de Suceava”) şi care spune că-i place să se uite la filme în care acţiunea se petrece în cel de-al doilea război mondial.
Nicu se uită cu aceeaşi plăcere şi la filmele în care naziştii sunt băieţi răi, dar şi la cele în care aceştia sunt băieţi bunişori, dacă nu buni de-a dreptul.
Nu ştiu dacă lui Nicu i-o fi plăcând să vadă sânge, capete zburate şi picioare sfărâmate de şenilele tancurilor sau dacă doar vrea să înveţe un pic de istorie. E treaba lui ce face în timpul liber, atâta vreme cât filmele cu război nu-l tâmpesc de cap, astfel încât să spună prostii la radio şi să scrie enormităţi la ziar.
La viaţa mea am văzut şi eu filme, mai bune sau mai proaste, cu hitlerişti, dar am urmărit şi multe filme documentare legate de subiect. Şi-acum mă strânge în spate când îmi aduc aminte de discursurile demente ale lui Adolf Hitler în faţa a sute de mii de oameni intraţi în transă care fluturau steaguri cu însemne naziste.
Mi se face pielea de găină când mă gândesc la imaginile în care Stalin, un alt dement de renume mondial, stătea ţanţoş la tribună şi saluta miile de steaguri roşii care băteau pas de defilare prin faţa sa de bidon turtit.
Şi fâlfâitul steagurilor verzi ale legionarilor îmi dă fiori. Mai sunt şi steagurile roşii cu secera şi ciocanul care erau fluturate, de frică, de mâinile unor români care tremurau de foame, de frig, de întuneric şi de spaimă.
La sfârşitul săptămânii trecute, câteva zeci de tineri umblau prin municipiul Suceava, mândri că se uită şi la ei lumea, ţinând în mâinile lor vânjoase, călite la sălile de tras de fiare, la concursurile de halbere şi în bătăile din discotecă, steaguri portocalii.
Când am imaginea lor în faţă îmi vine să-i caut prin oraş, să-i prind şi să le dau cu cartea de istorie peste cap.
( 6 mai 2008, 12:35:46