Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Şi Biserica Creştin-Ortodoxă a intrat în Uniunea Europeană. A intrat cu staţii de sonorizare moderne care permit poporului credincios să asculte slujba din Noaptea de Înviere în condiţii normale.
Cel puţin în municipiul Suceava n-am mai auzit de instalaţii de sonorizare care să transmită auditoriului mai multe păcănituri şi ţiuituri decât vorbe alese cu grijă de feţele bisericeşti. Staţiile vechi au plecat, în schimb vocile doamnelor care au vechime în participarea activă la slujbe au rămas.
La cel mai modern lăcaş de cult ridicat în municipiul Suceava, cel proiectat de Doru Olaş Ghiocel, Slujba din Noaptea de Înviere ţinută de părintele Dinu, de părintele Viorel şi de un preot mai în etate a fost frumoasă.
Numai că, din când în când, peste glasul blând al preotului vârstnic şi peste vocile ferme ale celor doi preoţi tineri se suprapuneau piuiturile unor doamne din corul bisericii în legătură cu care se simţea că fac eforturi mari pentru a fi auzite şi de mătuşile un pic surde care locuiesc cu ele pe scară.
Dar măcar femeile cântau din suflet, iar acest lucru anulează pe undeva lipsa lor de talent interpretativ. În Noaptea de Înviere, în jurul bisericilor plutea un aer de linişte şi pace sufletească care n-a fost tulburat decât pe alocuri de chiţcăielile unor fetiţe scoase la plimbare cu lumânarea în mână de băieţi îmbrăcaţi cu treninguri noi de fâş făcute pe vapor.
În Noaptea de Înviere, la Suceava, pocnitorile n-au mai făcut „scandal” ca altădată, iar de acest lucru au avut grijă forţele de ordine care erau prezente, discret, în tot locul.
Pocnitorile or fi făcut ele gât, dar în casă ori la discotecă după ce au luat câteva pahare în plus şi câteva palme peste cap de la partenerii lor de viaţă. Viaţă de noapte.
Totul a fost bine şi frumos până când, după ce a luat Lumină, poporul credincios a început, valuri, valuri să se îndrepte către vastele lor apartamente. Câţiva credincioşi au rupt repede puntea spirituală care se construise între ei şi Cel de Sus în timpul slujbei, au azvârlit-o peste primul gard, şi au redevenit ce-au fost şi mai mult decât atât, adică nişte guţeri, dacă mă înţelegeţi ce vreau să spun.
Şi ca să vă dau un exemplu, pe strada Mărăşeşti din municipiul Suceava, la puţin timp după ce oraşul a început să fie colorat de flăcările lumânărilor, un domn rural s-a repezit ca bizonul într-un liliac şi a început să rupă flori cu tot cu frunze şi cu o furie de neînţeles. Aşa a vrut el să-i arate ruralei lui soţii sau iubite care-l însoţea cât de mult o iubeşte. Ăştia sunt, cu ăştia defilăm, inclusiv în Noaptea de Înviere şi în zilele când au loc alegeri.
