Cristian GHINEA

Acest an electoral ne oferă un spectacol trist al iresponsabilităţii politice. Guvernul de dreapta şi opoziţia atât de stânga (PSD), cât şi de dreapta (PDL) se întrec în a oferi pomeni electorale. Se pun pariuri dacă inflaţia va atinge 10% în 2008, după ce păream că scăpaserăm de spectrul acestui flagel care a sărăcit populaţia în anii 90. Parlamentarii par că nu au altă treabă decât să inventeze alte şi alte pomeni. Acum au oferit fiecărui elev câte un memory stick. Sună futurist, dar e doar imbecil într-o ţară cu un sistem educaţional la pământ. Este jignitor că politicienii ne tratează pe toţi drept pomanagii. Ei uită ei că dacă au de unde să dea acum este doar pentru că s-a dezvoltat în ultimii ani o clasă mijlocie şi antreprenorială, care produce şi care plăteşte impozite. Dacă ne plângem de aglomeraţia pe şoselele spre munte la sfârşit de săptămână este pentru că mulţi români îşi permit vacanţele de weekend. Dacă tot mai mulţi români îşi fac vacanţele în străinătate nu este pentru că le-a scăzut patriotismul, ci pentru că acum îşi permit. Tranziţia a avut o mulţime de pierzători, dar a avut şi mulţi câştigători. România marilor oraşe şi a job-urilor bune este acum vizibilă şi în plină dezvoltare. Dar politica pare a fi făcută doar pentru cei care aşteaptă pomeni de la stat. O guvernare care a avut curajul să introducă cotă unică se bazează acum pe voturile pensionarilor.

Reforma fiscală ar fi trebuit continuată, dar e pusă în pericol pentru că politicienii români par că nu ştiu decât să redistribuie. Cota unică rămâne un succes major: au scăzut taxele şi au crescut în acelaşi timp veniturile bugetare. Am susţinut ideea înainte ca politicienii să o preia şi calculele noastre de atunci au fost corecte. Cota unică nu avantajează bogaţii, cum spune Ion Iliescu (bogaţii nu îşi dau salarii), ci clasa de mijloc. Au scăzut impozitele, oamenii au rămas cu mai mulţi bani. Cum de au crescut şi veniturile bugetare? Simplu: scăderea taxelor a adus în zona oficială multe salarii mari, dar plătite în plic până atunci. A fost o situaţie din care a câştigat toată lumea: clasa mijlocie a avut salariu mai mare şi plătit în mod oficial (de unde şi explozia creditului de consum), cei săraci au beneficiat din creşterea veniturilor bugetare. Dar pentru ca aceste venituri să existe trebuie ca prioritatea să rămână dezvoltarea economică, debirocratizarea şi investiţiile. Veniturile în plus nu trebuie îndreptate doar în redistribuire socială, ci şi în dezvoltare, infrastructură şi continuarea relaxării fiscale (în zona taxelor plătite de firme mai ales).

Dar parcă toate acestea nu mai contează. Singura miză a politicii pare a fi: cum facem praf  banii în plus cu care ne-am trezit la buget. Am antamat deja creşterea bugetară pe câţiva ani de acum înainte, fără măcar să fim siguri că această creştere va continua. Îţi trebuie curaj şi idei ca să mişti economia. Ca să arunci în stânga şi în dreapta cu banii munciţi de alţii îţi trebuie doar multă nesimţire. Deşi pe hârtie dreapta domină politica românească, politicile au ajuns să fie doar de stânga. Şi nici măcar o stângă reformată a la Tony Blair sau Bill Clinton, ci o stângă populistă, care tratează cetăţenii ca pe nişte pomanagii. Tăriceanu ultimilor doi ani este mai aproape de Ion Iliescu în acţiunile sale decât de Blair, ca să nu mai vorbim de politicienii de dreapta veritabili. În America, republicanii vorbesc despre politicienii de la Washington ca fiind ”spend crowd” (gloata cheltuitorilor). Dar acolo li se opun organizaţii care luptă pentru taxe reduse şi politicieni de mare succes candidează pe platforme pentru reducerea cheltuielilor publice. Noi avem o concurenţă doar între cei care vor să cheltuiască foarte mult şi cei care vor să cheltuiască enorm.

În aceste condiţii, cine mai reprezintă clasa de mijloc? Ce se va întâmpla cu cota unică după alegerile din acest an? Se respectă programul de scădere a contribuţiilor sociale? Câţi bani vom plăti la stat după 2008? Câţi ani vom plăti pomenile electorale din 2008? Cum reechilibrăm bugetul de pensii fără să facem praf  bugetul de stat? Mai adoptăm euro în 2014? Acestea nu par a fi teme de interes. Sunt tehnicalităţi. Politica noastră este despre ce pomeni mai dăm la popor.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Muncim noi cât pot ei să cheltuiască?.

Comentarii