Ion CRISTOIU

Epopeea Candidatului PSD pentru scrutinul de la Bucureşti pare să nu se fi încheiat. Sorin Oprescu, perdantul de la Comitetul Executiv Naţional, şi-a anunţat intenţia de a candida ca independent.

În acelaşi timp, o nouă epopee îşi anunţă primele acorduri: cea a alianţei parlamentare cu Partidul Conservator.

Deja, câţiva fruntaşi PSD şi-au declarat opoziţia la o asemenea decizie.

În istoria postdecembristă, PSD, urmaş al FSN şi PDSR, s-a remarcat prin imaginea de monolit, în stilul răposatului PCR. Confruntări între tabere au existat dintotdeauna în acest partid, cu deosebire în anii guvernării Năstase când, după dezvăluirile ulterioare, se ajunsese ca diferiţi miniştri să mituiască presa cu publicitate de stat pentru a duce sângeroase campanii împotriva colegiilor de guvern şi de partid. Niciodată însă în istoria FSN-PSDR candidatul la localele pentru Bucureşti n-a adus în afară atâtea poziţii adverse. Noutatea nu constă, aşadar, în existenţa unor conflicte interne, ci în faptul răbufnirii lor în spaţiul public. Înainte vreme liderii PSD se confruntau în culise până la lichidare politică reciprocă. Numai că, în afară, în spaţiul public, apărea doar rezultatul confruntărilor discrete. Acum însă, bătăliile se duc, cu toate armele, în spaţiul public.

S-au dat multe explicaţii acestei situaţii din PSD. Cea mai des întâlnită: confruntările dintre taberele existente în partid. S-au dat şi prognosticuri. Bătălia a redus şansele PSD de a cuceri Bucureştii.

Nu ne hazardăm nici în pipăirea dedesubturilor, nici în schiţarea unui prognostic.

Putem vorbi, în schimb, de un efect pozitiv al acestui război pe faţă. Un efect pe care, dacă l-ar şti specula, PSD ar putea scoate din el un câştig politic însemnat pe termen lung.

Confruntarea pentru desemnarea candidatului adânceşte o imagine dobândită de PSD după congresul din aprilie 2005: cea de formaţiune democratică.

De atunci, PSD a fost scena unor numeroase confruntări publice între diferitele grupări. O serie de decizii – cea privindu-l pe Adrian Năstase, de exemplu - au fost rodul unui vot democratic transparent.

Una din cauzele antipatiei faţă de PSD a electoratului urban, cu deosebire a celui activ, a constat în imaginea – moştenită de la PDSR şi FSN – de partid cu vădite conotaţii de Partid Comunist.

Avantajoasă la o anume categorie de alegători, imaginea de maşinărie impecabilă, fără fisuri, a dus la ostilitatea provocată altei părţi a electoratului: ostilitatea faţă de partide dictatoriale.

Culminând cu bătălia pentru candidatul la Bucureşti, PSD s-a afirmat în ultimul timp drept formaţiunea cea mai democratică din România.

Dacă ar fi ageri, liderii formaţiunii ar putea porni o campanie pentru a ne convinge că în PSD reforma a avut loc.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Democratizarea PSD.

Comentarii