Tiberiu AVRAM

Oricât de mult am iubi animalele, oricât de multă milă am avea faţă de câinii vagabonzi, fiinţe ale nimănui, trebuie să ne punem, foarte serios, o întrebare: ce alegem, copiii sau câinii?

Acum doi ani, un japonez a murit, la Bucureşti, după ce a fost muşcat de un câine. Presupusul patruped ucigaş al japonezului, Boschito, a devenit vedetă şi s-a ajuns până acolo încât avocaţi de renume s-au prezentat în instanţă pentru a-l apăra, alături de câteva asociaţii de protecţie a animalelor. Pentru un  amărât care ar fi furat o bucată de pâine, ca să dea copiilor de mâncare, respectivii nu s-ar fi dat nici măcar jos din pat.

Zilele trecute, o fetiţă de 6 ani din Constanţa a fost omorâtă de o haită de câini vagabonzi. A fost muşcată, faţa micuţei era desfigurată, iar o parte din scalp era smuls. Ca într-un film de groază. Câteva voci, timide, ce-i drept, au aruncat vina pe părinţi. Că fetiţa nu era supravegheată, că a fost găsită la circa 200 de metri de casă. Dar dacă a ajuns acolo fugărită de câini? În fine, nici nu mai contează asta. Ce contează este faptul că o fetiţă a fost omorâtă de nişte animale. Domestice, li se spune. Dacă fetiţa ar fi fost omorâtă de nişte oameni, care ar fi fost apoi linşaţi de către săteni, aceştia din urmă ar fi avut toată susţinerea românilor. Inclusiv a iubitorilor de animale. Dar dacă sătenii respectivi ar fi omorât javrele care au devorat fetiţa, sunt sigur că asociaţiile de protecţie a animalelor ar fi sărit imediat. Aţi omorât animale nevinovate! Aţi omorât nişte fiinţe fără apărare! Criminalilor! Oameni fără suflet! Cam astea ar fi fost reacţiile.

În fiecare zi, în România, sute de oameni sunt muşcaţi de câini vagabonzi. Tragedia de la Constanţa se poate repeta oricând. Ce facem? Am citit zilele acestea o declaraţie a primarului din Constanţa, care spunea că legea interzice hingherilor să intervină fără a fi solicitaţi. Aşa o fi. Pe de altă parte, când sunt solicitaţi, imediat apar nişte „oameni cu suflet” care se pun în calea hingherilor. Ce aveţi, măi criminalilor, cu bietele animale? Iar mâine, poimâine, „bietele animale” atacă o bătrână neputincioasă sau un copil. Iar dacă sunt şi în haită şi nu e nimeni prin preajmă să intervină, bătrânica sau copilul vor avea soarta fetiţei de la Constanţa.

Cred că a sosit timpul să alegem. Cred că cei de la asociaţiile de protecţie a animalelor ar trebui să se oprească puţin din număratul zecilor de mii de euro primiţi din sponsorizări şi să se decidă. Ce alegem: copiii sau câinii?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ce alegem: copiii sau câinii?.

Comentarii