Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Pentru mulţi dintre noi, organizarea summitului NATO la Bucureşti a devenit, prin umflarea semnificaţiilor, certificat de acces în Comitetul Executiv al Diriguitorilor Planetei. Sau dacă nu atât, măcar autorizează o speranţă. Pentru alţii, summitul e o bătaie la cap în plus, prilejul accentuării paroxistice a degringoladei naţionale. Zăpăceala e percepută (şi va fi receptată în plin în zilele următoare) pe străzi. E ceva care să întreacă ceea ce am îndurat până acum? Este. Va fi un fel de desfundare la pătrat şi la cub a bulevardelor, care de mai mulţi ani sunt desfundate ciclic.
Pentru serviciile secrete, pentru poliţişti, jandarmi, pentru instituţiile cu mitralieră şi vestă antiglonţ, summitul NATO e prilejul excelent de a demonstra cât de importanţi sunt ei şi cât de date naibii sunt ele (instituţiile). Demonstraţiile televizate, cu puşcociul care trage de după colţul clădirii şi cu vestele antiglonţ pe burdihan, vor fi decontate din buget cu o îndreptăţită cerere suplimentară de gologani.
La mine, la Sângeru, un vecin care se uită la televizor cu evlavie şi crede tot, de parcă redactorii din televizor ar citi direct din Biblie, mă avertizează să nu carecumva să merg zilele astea în Capitală. De ce, întreb eu nedumerit, din cauza bulversării circulaţiei? Sunt învăţat de primarii Băsescu şi Videanu cu haosul. „E pericol de atentate. Sare vreunul dintre ăştia în aer şi e păcat să vă omoare”. Cine să sară în aer? Cum cine?, se miră omul de ignoranţa mea. Ăştia mari - Bush, Putin, Gorbaciov. Gorbaciov nu vine, zic eu, el este mai mult istorie. „Ei, atunci ăsta are noroc, scapă”. Ţăranul meu a înţeles summitul NATO de la Bucureşti ca pe un război în Irak - poţi sări în aer la orice pas. E un fel de Afganistan, Bagdad, Kosovo, adunate grămadă, la un loc.
Summitul NATO a fost organizat la noi, îmi spune un dascăl de şcoală, pentru măgăoaia lui Ceauşescu. Dacă nu era Casa Poporului făcută de regretatul împuşcat, a doua mare clădire din lume, nu se ţineau lucrările alianţei militare la noi. Găseau ei alt loc mai fasonat, mai măturat, mai la cravată, prin alte părţi. E, îl corectez eu, o decizie cu bătaie politică. NATO vine în casa noilor acceptaţi în Alianţă. Bagă în seamă colegii din Est. Adică, măi mujicilor, gata, sunteţi de-ai noştri!.
Am auzit într-o emisiune de televizor că NATO ne-a ales ca „hotel de lux”. Atât şi nimic mai mult. În aceeaşi emisiune, un politician se întreba, cu îndreptăţire, cu ce agendă de probleme şi idei mergem noi, care este cotizaţia noastră de înţelepciune la lucrări. Nici una. Suntem gazde şi e de ajuns. Cam puţin, zic eu. Gazda nu serveşte doar dulceaţa casei oaspeţilor, de obicei din cireşe sălbatice sau petale de trandafir, în sufrageria bine rânduită. Le mai pune şi întrebări, le mai creează probleme. Ar trebui să se aleagă şi ea cu ceva, nu?
Între timp au înflorit magnoliile. Magnolia este un copac cu o viaţă florală scurtă, expresiv primăvara şi cu totul de neluat în seamă în restul anului. În Bucureşti sunt cei mai frumoşi arbori de magnolie pe care i-am văzut. Mă întreb dacă Bush sau Putin vor avea răgaz sau dispoziţia sufletească să observe frumuseţea arborilor de magnolie în plină floare din Bucureşti.
