Tiberiu AVRAM

În urmă cu vreo opt ani, într-o zi călduroasă de vară, îl căutam pe ÎPS Pimen, de a cărui declaraţie aveam nevoie pentru a finaliza un material. Am ajuns la Căminul de Bătrâni şi am intrat în curtea ce părea pustie. Doar un om mărunt, undeva într-un colţ, dădea din greu la târnăcop. Era într-o cămaşă albă, avea părul cărunt şi părea că nu se sinchiseşte de caniculă. L-am întrebat dacă ştie unde este ÎPS Pimen. S-a întors cu faţa spre mine şi, fără a scoate o vorbă, mi-a oferit răspunsul. Era ÎPS Pimen. Mai apoi, l-am mai văzut de câteva ori dând la lopată, cot la cot cu muncitorii. Dacă nu aţi reţinut, vorbim despre Arhiepiscopul Sucevei.

În 1964, ÎPS Pimen a fost adus la Mănăstirea Putna, ca ghid, pentru că ştia foarte bine franceza. Timp de 11 ani, cei care veneau în vizită la Putna puteau asculta adevărata istorie a românilor. Din gura lui ÎPS Pimen. Acea istorie interzisă de autorităţile comuniste. În cei 11 ani, nenumăraţi vizitatori ai Mănăstirii Putna au auzit din gura lui ÎPS Pimen poezia „Doina” lui Eminescu. Interzisă de autorităţile comuniste. Pentru toate astea, ÎPS Pimen era „căutat” de autorităţi, de Securitate. De fapt, îl ştiau de „cal breaz” din 1958, când era stareţ la Putna şi a refuzat să se supună decretului 410, de scoatere a călugărilor din mănăstiri. Şi tot atunci, în 1958, s-a împotrivit autorităţilor, care vroiau să ia piesele de muzeu de la Putna şi să le ducă la Iaşi. Ameninţaţi chiar cu o demonstraţie a oamenilor din Putna, comuniştii au renunţat la idee, iar piesele de patrimoniu naţional pot fi admirate astăzi la ctitoria lui Ştefan cel Mare.

Şi aş mai putea continua cu povestiri de acest gen, care i-au făcut pe comunişti să nu-l privească cu ochi buni pe, călugărul de atunci, Pimen. Dar, venind în zilele noastre, aflăm, mai ieri, că ÎPS Pimen a fost colaborator al Securităţii şi a făcut poliţie politică. Iar zilele trecute, dosarul de informator al lui ÎPS Pimen a fost desecretizat şi am putut afla „marile turnătorii”. Se spune în dosar că ÎPS Pimen era folosit în perioada cât era ghid la Putna, pentru a culege informaţii despre străinii care vizitau mănăstirea. Datele erau obţinute verbal de la ÎPS Pimen, de către securişti. Mari turnătorii! În perioada comunistă, orice persoană care intra în contact cu străinii trebuia să povestească Securităţii ce a discutat. Ghizii, de orice fel, dădeau periodic astfel de rapoarte Securităţii. Oricine ştie asta, în afară de eroii neamului de la CNSAS. Aveam încredere în instituţia asta, dar după ce am văzut „turnătoriile” lui ÎPS Pimen nu mai dau doi bani pe Dinescu et co. Nu există un angajament semnat de ÎPS Pimen, nu există vreo „turnătorie” adevărată, darămite una de pe urma căreia să fi avut de suferit vreo persoană. Şi, totuşi, ÎPS Pimen a făcut poliţie politică. Vai de poporul care are astfel de oameni care împart dreptatea! Grav e că poporul ăsta suntem noi...

Sunt convins acum că în spatele acestui verdict, de poliţie politică, se ascunde ceva. ÎPS Pimen trebuia discreditat. Încurcă mulţi oameni cu pădurile pe care le revendică. Eu sunt de acord că fundaţia care revendică pădurile trebuie să fie una de interes public şi nu de interes privat, ca acum. În această privinţă, cred că ÎPS Pimen nu a fost sfătuit bine. Este şi el om, şi este supus greşelii. Dar pentru asta, trebuie aruncat în cloaca informatorilor cu patalama? Trebuie blamat şi împroşcat cu noroi?

Cine a manevrat CNSAS pentru a se ajunge la această decizie a câştigat o primă bătălie. Am citit o mulţime de comentarii care îl acuzau pe ÎPS Pimen. Deviind, ca de obicei, de la subiect, unii au început să-l critice, că adună averi şi chestii de genul ăsta. Deştepţilor ăstora le explic faptul că ÎPS Pimen este călugăr. Nu are familie şi trăieşte în clădirea din incinta Mănăstirii Sf. Ioan. A făcut şi, probabil, ca orice om, va mai face greşeli. Dar nimeni nu îl poate acuza pe ÎPS Pimen că „greşeşte” în favoarea sa. Tot ceea ce face, face pentru Biserică. Tot ceea ce strânge, strânge pentru Biserică. Nu-l puneţi alături de unii popi îmbuibaţi, cum ar fi unul din Câmpulung, despre a cărui casă spunea un cititor că dacă încerci să-i numeri geamurile, le pierzi şirul.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Discreditarea lui ÎPS Pimen.

Comentarii