Cristian GHINEA

Alegerea directă a preşedinţilor Consiliilor Judeţene a trecut prin Parlament aproape fără dezbateri publice serioase. Schimbarea are un potenţial transformator chiar mai mare decât legea din care face parte (votul mixt pentru Parlament).

Alegerea directă (şi uninominală, automat) a preşedinţilor CJ aduce un nou nivel de legitimitate populară, exact în locul în care se acumulează şi resursele publice locale. Până acum preşedintele CJ era votat de consilierii aleşi pe liste de partid, din rândurile lor. De obicei, era cel mai influent şi mai capabil să organizeze alianţe locale. Postul a căpătat substanţă odată cu autonomia locală, când redistribuirea fondurilor între localităţi stătea în pixul său, vorba lui Nicolae Mischie. După ce i-am dat puterea, acum trecem la alegerea directă. E o ilustrare foarte bună a teoriei care spune că într-o democraţie puterea şi legitimitatea tind să urmeze resursele.

Ideea a fost criticată până acum pentru că ar permite legitimarea baronilor locali. Odată aleşi de populaţie, nimic nu îi va urni de pe scaune, spune acest argument. Eu cred că este o perspectivă falsă. Trebuie să ne raportăm la două întrebări: (1) Cum apar baronii locali? şi (2) Cum scăpăm de ei?

Evident, în situaţia de până acum partidele nasc baronii şi ele ar putea scăpa de ele. Baronii au fost capabili să reziste prin cumpărarea de alianţe şi prin intimidarea adversarilor. Nu publicul a produs baronii, ci partidele care le-au permis să abuzeze deresursele publice. Poate că există pericolul ca publicul să voteze manelişti, fotbalişti şi figuri groteşti precum Becali (deşi e doar o suspiciune), dar dacă îi comparăm cu Mischie şi Oprişan nu e mare diferenţă.

Ajung astfel la a doua întrebare: cum scăpăm de baroni? Şefii de partide de la Bucureşti încearcă să ne sperie, spunând că dacă baronii vor fi mai greu de controlat de la centru nu îi mai deşurubează nimeni din post. Dar credibilitatea partidelor este zero în acest punct. Nici unul dintre partide nu a făcut ceva concret împotriva baronilor şi nici nu au interes să facă câtă vreme aceştia sunt populari. Mai mult chiar, pentru a se menţine în post baronii trebuie să manipuleze filialele locale ale partidelor, care, deşi se laudă cu zeci de mii de membri, funcţionează de fapt ca nişte cluburi închise, cu câteva zeci de persoane, majoritatea depinzând chiar de baroni pentru funcţii sau afaceri.

De cealaltă parte, publicul poate fi manipulat sau cumpărat cu pomeni electorale. E aproape sigur că alde Oprişan sau Căncescu vor fi aleşi uninominal. Însă pe termen mediu şi lung ei vor trebui să producă bunuri publice (infrastructură în primul rând) pentru a mai fi aleşi. Astfel, costul menţinerii lor în funcţie creşte: nu mai trebuie să cumpere doar câteva zeci de membri de partid, ci trebuie chiar să satisfacă nevoile unor comunităţi. Dacă vor abuza de funcţie, vor apărea competitori care vor sensibiliza publicul la aceste abuzuri. Oricum, mai degrabă te scapă votul popular de un mic dictator local decât un partid care depinde de el. Eu zic că publicul e mai capabil să elimine treptat baronii decât partidele care nu au făcut nimic până acum. Din acest punct de vedere, alegerea uninominală a preşedinţilor CJ este de salutat şi va întări democraţia românească.

O problemă există însă în modul în care s-a făcut această schimbare. Legea schimbă doar modul de alegere a preşedintelui CJ, nu şi a consilierilor judeţeni. Astfel, vom avea un preşedinte ales direct şi consilii alese pe liste. Adică exact situaţia existentă acum cu primarii şi consiliile locale. Cazul Băsescu versus Consiliul General pe vremea guvernului Năstase arată că alegerea diferită poate duce la conflicte majore şi la blocaje instituţionale. Nu este exclus să avem unele judeţe blocate în urma unui asemenea conflict. Deşi comparaţia cu primarii arată că astfel de conflicte sunt mai degrabă excepţia decât regula. Dar logic ar fi fost nu să trecem o asemenea schimbare majoră printr-un articol la legea despre alegerea Parlamentului, ci să asistăm la o reformă serioasă în sensul regionalizării, cu schimbarea coerentă a modului în care funcţionează democraţia locală.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cine ne scapă de baroni: publicul sau partidele?.

Comentarii