A trecut practic neobservată de opinia publică autohtonă, atât de prompt informată despre ultima fiţă a Monicăi Columbeanu, această ştire, strecurată de unele ziare în numărul lor din 22 februarie 2008:
„Preşedintele şi premierul vor trebui să informeze semestrial Parlamentul cu privire la vizitele în străinătate. Iniţiativa legislativă aparţine PRM şi a fost aprobată tacit, ieri, de Camera Deputaţilor. (...) Potrivit actului normativ, atât şeful statului, cât şi premierul vor fi obligaţi să răspundă invitaţiei parlamentarilor, în fiecare semestru, de a prezenta mesaje în Legislativ cu privire la problemele de politică externă, contractele economice încheiate şi situaţia comunităţilor româneşti din ţările vizitate.”
Preşedintele şi premierul vor trebui să dea seamă Parlamentului şi, prin asta, românilor, de ceea ce fac în planul politicii noastre externe.
În dese rânduri, am deplâns firava atenţie acordată de opinia publică din România evenimentelor de pe scena internaţională, dar mai ales politicii noastre externe.
O spunem cu toată responsabilitatea:
Absenţa unei preocupări serioase a opiniei publice faţă de politica noastră externă e mai mult decât o eroare.
E o crimă împotriva interesului nostru naţional.
Din cel puţin două motive:
1) Înscrierea României în concertul ţărilor democratice face dependentă viaţa cetăţenilor de rând de orice tresărire a scenei internaţionale.
2) Dată fiind importanţa crucială pentru România a evenimentelor planetare, reacţia noastră la producerea lor şi, în general, politica noastră externă, trebuie să stea sub permanenta supraveghere a opiniei publice.
Puterea de la Bucureşti e urmărită de opinia noastră publică până la cel mai neînsemnat amănunt în planul politicii interne.
Taxa auto a dat Trustului de presă al lui Sorin Ovidiu Vântu prilejul unei campanii stridente, consumatoare de uriaşe resurse financiare, amintind în mod strălucit de campaniile duse de presa bolşevică împotriva chiaburilor care sabotau construcţia socialistă.
Decizia Curţii Constituţionale în chestiunea CNSAS a produs un scandal de proporţii, gata să-l depăşească pe cel iscat cândva de afirmaţia lui Galilei: Şi totuşi se învârteşte!
E foarte bine că guvernanţii sunt supuşi unei supravegheri vigilente în declaraţiile şi actele lor de politică internă.
Când vine vorba însă de politica externă, guvernanţii pot face ce le trece prin cap.
Hotărâri luate în cea mai deplină sfidare a transparenţei democratice nu stârnesc nici măcar un scâncet când sunt dezvăluite.
Dacă va fi promulgată, legea ne va apropia şi mai mult de comportamentul cerut de o democraţie consolidată.
( 6 mar 2008, 18:32:17