La Zig-Zag cu Ion Cristoiu de pe Antena 3, senatorul Şerban Nicolae a ţinut să-mi reamintească rolul decisiv jucat de Ion Iliescu în reîntoarcerea triumfală a lui Adrian Năstase în PSD.
Într-adevăr, nici unui comentator, nici măcar celor care şi-au făcut un crez în viaţă din a-l înjura pe Ion Iliescu, indiferent de condiţiile meteo, nu le-a scăpat acest adevăr:
Că fostul preşedinte al României, etichetat de multe colivărese din presa noastră atât de independentă, drept expirat, a înclinat decisiv balanţa în favoarea lui Adrian Năstase.
Când s-a pus problema de a explica aceste fapte, a intrat în joc, în cazul celor de mai sus, fanatismul de tip bolşevic, manifestat de douăzeci de ani în România, ţară văzută ca vindecată pentru totdeauna de bolşevism. S-a vorbit de ponderea uriaşă a ilieşciştilor în PSD, fără să se ţină cont că, în urmă cu trei ani, la Congresul din 21 aprilie 2005, numărul adepţilor lui Ion Iliescu era mult mai mare decât acum şi, cu toate acestea, fondatorul PSD a suferit un eşec drastic. S-a jeluit eşecul reformei PSD, fără să se pună întrebarea dacă reforma atât de mult încurajată de oficioasele Cotrocenilor, n-a fost altceva decât un brici prin care Traian Băsescu l-a întins PSD pentru a se bărbieri nu numai de păr, dar şi de organele masculinităţii.
S-a văzut încă o dată enormul avantaj pe care l-a constituit şi-l constituie pentru Ion Iliescu abordările ovariene ale celor care-l duşmănesc. Seducătoare pentru electoratul care-l antipatizează pe Ion Iliescu încă din ianuarie 1990, astfel de abordări nu-l afectează pe Ion Iliescu. Dimpotrivă, prin tendenţiozitatea lor făţişă, ele nu fac altceva decât să-l păstreze pe fostul preşedinte în prim planul atenţiei publice.
Adepţii lui Ion Iliescu, producători şi ei de abordări ovariene, au pus votul din Consiliu Naţional al PSD pe seama Cuvântării lui Ion Iliescu.
Nu excludem disponibilitatea lui Ion Iliescu de a capta auditoriul, preşedintele de onoare al PSD având talentul de a înflăcăra masele în direct, aşa cum Traian Băsescu e înzestrat cu forţă de a impresiona masele de telespectatori.
Cei din sală nu erau însă simpli cetăţeni. Erau politicieni hârşiţi, cei mai mulţi prezenţi şi în 21 aprilie 2005, când şi atunci Ion Iliescu a ţinut un discurs magistral.
Ion Iliescu a înclinat balanţa în favoarea lui Adrian Năstase nu prin discursul său, magistral, de altfel, ci prin câteva note care au convins pe cei din sală că sprijinul dat fostului premier îşi are izvorul într-o serioasă cumpănire politică:
1) Ion Iliescu a avut curajul să-l atace pe Mircea Geoană în plină reuniune.
Mircea Geoană n-a avut curajul să-l pună la punct. Sala a identificat imediat adevăratul Lider al PSD.
2) Ion Iliescu a găsit soluţia (chiar dacă nestatutară) de a nu-l abandona pe adevăratul său favorit: Dan Mircea Popescu.
3) Ion Iliescu a ştiut să-şi prezinte sprijinul dat lui Adrian Năstase drept expresie a preocupării sale pentru ca PSD să câştige confruntările electorale din 2008. Ştiind că Ion Iliescu a avut conflicte şi cu Adrian Năstase, cei din sală au văzut în îndemnul lui Ion Iliescu semnul unei înţelepciuni politice nemărginite.
Ion Iliescu a urmărit alte scopuri decât cele afişate. În politică însă contează nu ceea ce este, ci ceea ce se crede.
Adrian Năstase va porni ofensiva pentru impunerea ca lider de facto al PSD.
Mircea Geoană va porni şi el ofensiva pentru a-l contracara.
Fiecare dintre cei doi îşi are oamenii săi în PSD.
Cele două grupări se vor confrunta.
Arbitrate, desigur, de Ion Iliescu, înzestrat cu suficientă experienţă ca să-şi dorească anihilarea reciprocă a celor doi tineri care, între noi fie vorba, nu-i stau la inimă: nici unul, nici celălalt.
Şi astfel Ion Iliescu va rămâne Lider al PSD.
(28 feb 2008, 19:45:15