Tiberiu AVRAM

Multe sentinţe tragico-comice, multe bazaconii, ne-a oferit, de-a lungul timpului, justiţia română, dar nu am mai auzit, până zilele trecute, ca o instanţă din România să judece de două ori aceeaşi cauză şi să dea soluţii total diferite.

O scurtă recapitulare, pentru cine nu a citit ziarul nostru de sâmbătă. Primarul din Valea Moldovei, de fapt, un cetăţean al acestei ţări, a contestat în instanţă o amendă contravenţională primită de la Poliţia Rutieră. S-a prezentat la proces, şi-a susţinut cauza şi a câştigat. Numai că, foarte important, primarul a depus o plângere şi la IPJ Suceava. S-a întocmit aici un dosar, care a ajuns tot la instanţă. Primarul nu s-a mai prezentat la acest proces şi a pierdut. Ambele decizii sunt definitive şi irevocabile. Şi, deşi pare paradoxal, în ambele cazuri judecătorii au luat decizia corectă. Precizare: nu am rude judecători, nu am prieteni judecători. Mai departe. În primul caz, când primarul a câştigat, el s-a prezentat la proces şi şi-a dovedit în faţa instanţei nevinovăţia. Instanţa a judecat corect. În al doilea caz, primarul nu s-a mai prezentat în faţa instanţei. Şi a pierdut. Corect şi legal. Dacă, la instanţă, conteşti o amendă şi nu te prezinţi să-ţi susţii apărarea, se consideră că ai renunţat la acţiune. Şi pierzi. Aşa e legea. La noi şi peste tot. Deci, era firesc ca primarul să piardă al doilea proces la care, repet, nu s-a prezentat.

Acest caz ridică, însă, câteva probleme. Cum ar fi varza din justiţia română. Un judecător are în lucru 60 – 70 de dosare. Vedem în filme cum, în instanţele din sistemul juridic la care tânjim, cel din SUA, un cuvânt dintr-un act, sau dintr-o declaraţie a unui martor, poate schimba soarta unui proces. La noi, sunt acte pe care unii judecători le trec cu vederea, între zecile sau sutele de pagini ale unui dosar. Şi, de multe ori, nu o fac din rea-voinţă. Mi s-ar părea normal ca, înaintea unui proces, judecătorul să citească din scoarţă în scoarţă dosarul. Să analizeze fiecare act, fiecare declaraţie, fiecare cuvânt, fiecare virgulă. Cam greu, când ai 10 - 15 dosare pe zi. Şi a doua zi iar, a treia iar, şi tot aşa... Nu le plâng de milă judecătorilor, plâng sărăcia sistemului nostru juridic şi soarta celor care ajung în sălile de judecate unde, unii români, nu au parte de procese, ci de un fel de loterie. Câştigător sau necâştigător? Vinovat sau nevinovat? Cap sau pajură? Un sistem în care se lucrează, în unele sectoare, ca pe vremea abacului. Fără un sistem informatizat care ar fi sesizat imediat că mai există un dosar cu numele primarului din Valea Moldovei şi, ce coincidenţă, exact aceeaşi speţă.

În instanţele sucevene, sunt destule cozi de topor. Ca peste tot. Dar, majoritatea judecătorilor suceveni îşi fac treaba. Corect şi cinstit. Din păcate, au o meserie ingrată. Indiferent de soluţie, cât ar fi aceasta de corectă şi în spiritul legii, mereu vor exista nemulţimiţi. Iar judecătorii mereu vor fi blamaţi şi arătaţi cu degetul...

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Săraca justiţie săracă!.

Comentarii