La emisiunea Zig-Zag cu Ion Cristoiu de duminică, 10 februarie 2008, am abordat cu ambasadorul Iranului în România, chestiunea conductei Nabuco.
Deşi despre acest proiect se discută de mai mult timp, el a devenit în ultima vreme de o stringenţă, ba chiar dramatică actualitate.
Urmare a politicii nesăbuite a Bucureştilor, conductele de gaz gestionate de Moscova ocolesc România.
Singura conductă ce ar trece prin România rămâne astfel Nabuco.
Spre deosebire de toate conductele care alimentează cu gaz Europa, aceasta n-ar mai depinde de gazul rusesc.
Avându-şi un capăt în Turcia, la Erzurum, şi celălalt în Austria, la Baumgarten, ea ar trebui să treacă prin Bulgaria, România, Austria. Prin contractele încheiate cu Moscova, Bulgaria are deja asigurată traversarea unei conducte de gaz pe teritoriul său.
Singura ţară interesată total în proiectul Nabuco rămâne România.
La dialogul de la TVR, minimalizând importanţa conductelor ruseşti care ocolesc România, Traian Băsescu declara că sursele de gaz ale conductei Nabuco există.
Domnia sa nu ne-a indicat aceste surse.
Dacă se referea doar la cele câteva ţări din zona Mării Caspice, foste republici sovietice, domnul preşedinte se înşeală, sau, mai grav, ne înşeală.
Cu toate declaraţiile lor ritoase de independenţă, aceste ţări sunt dependente de Moscova.
În plus, cel puţin din perspectiva exploatării efective, zăcămintele lor de gaz nu sunt suficiente pentru a alimenta o conductă precum cea din proiectul Nabuco.
Ar rămâne atunci să se apeleze la principala sursă de gaz din zonă: Iranul.
Cel de-al doilea posesor de zăcăminte de gaz din lume, Iranul are şi avantajul că e suficient de puternic pentru a nu fi dependent de Moscova.
Proiectul Nabuco implică, aşadar, şi participarea Iranului.
Numai că Iranul e declarat de SUA ca făcând parte din Axa Răului.
Singura ţară care ar putea pleda pentru participarea Iranului ar fi România.
Şi-ar putea permite însă Traian Băsescu să-l sfideze pe George Bush?!
(14 feb 2008, 11:11:59