Cristian GHINEA

O grămadă de sindicalişti şi politruci nemţi s-au supărat pe Nokia, pentru că face ceea ce fiecare întreprinzător trebuie să facă: vrea să producă mai ieftin. Nu ar trebui să avem complexe în această dispută. M-am plictisit de genul acesta de gălăgios sigur pe el, dar abia alfabetizat în materie de economie.

Săracul David Ricardo a murit în 1823 şi de atunci s-ar fi spus că lumea a învăţat câte ceva din teoria avantajului comparativ elaborată de el. Potrivit lui Ricardo, fiecare ţară trebuie să producă ce poate face mai ieftin şi mai bun, nu să producem toţi de toate. Astfel, toată lumea câştigă până la urmă. Logica e simplă. Dacă m-aş apuca eu să joc fotbal, probabil aş reuşi să termin o repriză, dar aş atinge mingea doar dacă s-ar lovi ea de mine. Dacă s-ar apuca Mutu să scrie articole de opinie, probabil că ar reuşi să pună câteva fraze cap la cap, dar ar fi păcat de limba română. De ce să nu rămânem fiecare la ce face mai bine? Cam aşa este şi cu ţările. Dacă românii pot produce telefoane mobile mai ieftine, atunci nemţii ar trebui să renunţe la a mai face telefoane şi trebuie să se concentreze pe altceva. În definitiv, Germania este cel mai mare exportator al Europei, deci se presupune că are ce să producă.

De pildă, am aflat că fabrica din Cluj se construieşte cu materiale de construcţie aduse din Germania. De ce aducem materiale din Germania? Dacă aplicăm o logică simplistă, România ar trebui să producă mai ieftin şi materiale de construcţie. Ei bine, se pare că nu este tocmai aşa, din moment ce le luăm de acolo. Nu mă pricep la industria respectivă, dar încerc să aplic nişte intuiţii economice de bază. Probabil că în această ramură costurile cu forţa de muncă sunt mai puţin importante. Una este să ai nevoie de sute de muncitori care să lipească butoane la telefoane şi alta e să faci blocuri de prefabricate, unde un muncitor bine pregătit şi un motostivuitor fac munca a 50 de oameni care muncesc cu cârca. O fi vorba de tehnologie grea, unde infrastructura publică şi costurile de transport sunt mai importante decât forţa de muncă. Iar la drumuri, nemţii ne bat de departe.

Deci, dacă telefoanele ies mai ieftin în România, ele trebuie produse aici. Dacă prefabricatele ies mai ieftine în Germania, trebuie produse acolo.

Ideea că există o competiţie între muncitorul român de la Nokia şi muncitorul german de la Nokia este doar aparent adevărată. De fapt, competiţia reală este între muncitorul german de la Nokia, muncitorul german care produce prefabricate de construcţie şi muncitorul chinez de la o firmă concurentă, să îi spunem fabrica ”Nakio”. Dacă muncitorul german de la Nokia îşi păstrează locul de muncă, atunci muncitorul german care produce prefabricate nu mai are unde să exporte, deci poate să îşi piardă jobul. Dacă Nokia continuă să plătească foarte mult pe forţa de muncă, atunci va fi copleşită de coreenii de la Samsung sau de chinezii de la ”Nakio”. Atunci, muncitorul german Nokia a rămas oricum şomer, muncitorul german de la prefabricate a rămas fără piaţa din România, muncitorul român din Cluj vinde în continuare la butic, iar Uniunea Europeană a exportat nişte locuri de muncă în Asia, pentru că nemţii au făcut pe proştii şi s-au apucat să reinventeze economia.

Producţia cu forţă de muncă intensivă migrează acolo unde forţa de muncă este ieftină. Dacă dorea ca Nokia să rămână acolo, atunci Germania trebuia să reducă diferenţa de costuri (muncitorii români sunt de zece ori mai ieftini). Asta însemna reducere de taxe, îngheţare de salarii, flexibilitate pentru concedieri şi angajări, pensii mai mici, ore de muncă mai multe, vacanţe mai scurte. Poate dacă raportul era măcar undeva pe la unu la patru, atunci productivitatea sporită a muncitorului german, infrastructură publică mai bună, statul de drept mai eficient din Germania (deja avem scandaluri de corupţie cu terenurile de lîngă fabrică) ar fi făcut Nokia să rămână acolo. Sindicatele germane nu au vrut reforme pe piaţa muncii, acum au rămas fără nişte membri de sindicat. Toată lumea a avertizat că asta o să se întâmple. Când chiar s-a întâmplat, aruncă pisica moartă în curtea Nokia şi în curtea muncitorilor români, care află acum că, deşi au intrat în UE, o investiţie aici este considerată de creierele încinse din Germania tot delocalizare extra-comunitară.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Puţină economie pentru creierele încinse din Germania.

Comentarii