În primul rând, la economie. Instabilitatea politică şi un guvern slab au dus la un comportament riscant în finanţele publice. Guvernul de dreapta Tăriceanu s-a dovedit mai iresponsabil fiscal decât guvernul de stânga Năstase şi aceasta este încă o dovadă a irelevanţei doctrinelor în România. Supraîncălzirea economiei după câţiva ani de creştere, iresponsabilitatea bugetară combinate cu şocurile externe (criza creditelor din Europa şi America) ne-ar putea duce la prima criză economică trăită de generaţia consumistă. De câţiva ani, România urbană trăieşte deliciul consumului. Creşterea economică, expansiunea creditului imobiliar şi de consum au creat o clasă de mijloc tot mai substanţială. Ei sunt românii care blochează traficul din Valea Prahovei în week-end şi din Bucureşti în fiecare zi. Au trecut zece ani de la ultima recesiune (determinată de reformele necesare în 1997) şi prima generaţie de consumatori ai post-tranziţiei consideră că boom-ul este o stare naturală. Nu este aşa. Există semne că economia se poate gripa. O economie tot mai dependentă de servicii şi investiţii este şi mai expusă unor potenţiale crize. Până acum, criza politică s-a desfăşurat independent de situaţia economică. Dacă guvernele vor continua să pompeze bani în economie s-ar putea să asistăm la situaţia inversă: o criză economică ce ar putea arunca politica în aer.
În al doilea rând, trebuie să acordăm atenţie consolidării statului de drept. Corupţia sistemică este pentru prima dată ameninţată de instituţii cu puteri speciale. Influenţa externă a fost hotărâtoare în această direcţie. Am creat PNA la insistenţele Comisiei Europene şi tot Comisia a fost principalul suporter al reformelor. Iar 2007 a fost anul dezamăgirilor. Odată intraţi în UE, puterea Comisiei asupra guvernului de la Bucureşti a scăzut simţitor. S-a văzut imediat efectul: politicienii care au beneficiat ani în şir de corupţia sistemică au aplicat contra-reforma. Ca şi în Italia, când s-a desfăşurat operaţiunea ”Mani pulite”, acesta este un semn că instituţiile îşi fac treaba. Dacă nu ar deranja sistemul, nimeni nu i-ar ataca pe procurori. O alianţă puternică de politicieni şi ziarişti care îi protejează încearcă să răstoarne tendinţa de consolidare a instituţiilor independente. În 2008 vom vedea care este rezultatul acestei bătălii.
Pe plan politic, 2008 va decanta trei ani de crize. Coabitarea între un preşedinte popular şi un guvern care îi este ostil a arătat limitele sistemului semiprezidenţial. Nu există însă nici o şansă de schimbare a Constituţiei, dat fiind blocajul reciproc al partidelor. Spectrul politic (ca şi societatea) s-a împărţit în tabăra pro-Băsescu şi tabăra anti-Băsescu. Susţinătorii Preşedintelui sunt mai populari în sondaje, dar pot pierde şansa de a avea majoritate parlamentară dacă nu vor juca bine la cele două rânduri de alegeri care urmează. Tabăra mult mai amestecată anti-Băsescu nu poate face strategii pentru că partidele de acolo nu pot juca unitar. Ei depind doar de greşelile primilor.
Un proverb chinezesc spune ”să te ferească zeii să trăieşti vremuri interesante”. 2008 va fi un an interesant.
( 5 ian 2008, 09:51:55