Dacă ar fi să credem lui Theodor Stolojan, în cadrul noului partid, ivit din fuziunea dintre PD si PLD, formaţiunea domniei sale va avea un cuvânt de spus, deoarece eticheta Liberal din coada numelui garantează existenta unui curent liberal în cadrul PDL.
Nu ştiu dacă proaspătul subordonat al lui Emil Boc e sincer spunând aceste lucruri sau, dimpotrivă, îi duce cu preşul pe colegii săi de conducere şi pe cei din filiale.
Realităţile sunt însă altele.
Întâi şi întâi, e greu de crezut că în condiţiile fuziunii dintre un partid-elefant şi un partid-şoricel produsul va fi un elefant-şoricel. Partidul Democrat e o forţă zdrobitoare în raport cu PLD. O forţă care-şi găseşte expresia nu numai în puternicile structuri locale, în baronii locali care le domină pe acestea şi în sursele de finanţare, dar şi în unitatea de castă făurită în ceva ani de istorie. Desigur, Traian Băsescu a văzut cele două partide, la un moment dat, ca frăţeşti, considerând că amândouă sunt sub oblăduirea sa. Sub acest semn, Traian Băsescu nu va ezita să ordone PD-iştilor să-i trateze pe PLD-isti ca pe nişte fraţi. Din viată ştim însă că şi fraţii se cotonogesc când părinţii nu sunt atenţi la ei şi împotriva voinţei părinţilor. Dacă între doi fraţi, unul e mai mare, cel mic încasează scatoalce cu nemiluita. În cazul PD şi PLD nu e vorba de fraţi adevăraţi, ci de fraţi vitregi. Astfel că, zicând, da, să trăiţi! îi vom alinta pe fraţii noştri PLD-işti! PD-iştii îi vor pune la colţ în noul partid.
Pentru ca aşa-zisul curent liberal să se manifeste în cadrul PDL, e musai ca vocile PLD-iştilor să se audă. Noul partid e conceput de preşedinte ca o simplă armată de Boci la ordinele domniei sale. E greu de crezut că acelaşi om, Traian Băsescu, va fi pe rând, când popular, când liberal. În consecinţă, curentul liberal nu se va manifesta, deoarece în PDL va fi un singur curent, cel pro-Băsescu.
Dar nu numai atât. PLD s-a putut manifesta ca Partid Liberal câtă vreme a fost un partid alcătuit din dizidenţi din PNL. Aceşti dizidenţi au plecat din formaţiunea lui Călin Popescu-Tăriceanu invocând abaterea liderilor PNL de la principiile liberalismului. Prin aceasta, PLD a amintit de un alt partid din istoria României – Partidul Liberalilor Sinceri – format la 10 ianuarie 1880 de George Verenescu şi Dimitrie Gianni ca dizidentă la PNL-Ion C. Brătianu. N-a reuşit să rămână de unul singur decât până la 17 martie 1884, când s-a contopit cu Partidul Conservator pentru a crea Partidul Liberal-Conservator. Deşi PLD a durat puţin, doar un an, asemănarea dintre PDL şi PLC e frapantă.
Noul partid nu se poate concentra nici măcar o clipă pe denunţarea PNL ca partid care s-a abătut de la principiile liberalismului, deoarece PDL va fi un partid opus PNL de pe poziţiile unui partid popular.
Dacă ne gândim însă bine, forţa noului partid va consta în capacitatea de a se înfăţişa ca un partid absolut nou pe scena politică.
În aceste condiţii, a invoca un aşa-zis curent liberal ar fi nociv chiar pentru şansele electorale ale PDL.