Într-o vreme cu geruri alternative şi balamuc constant, oştirea de pace a Capitalei, cu boncancii lustruiţi şi turelele tancurilor date cu vaselină, pregăteşte marea defilare de 1 Decembrie. Onorul se va da la preşedinte şi la somităţi, iar grija pentru simetrie presupune exerciţii din greu şi repetiţii cât e ziua de mare. Onorul se dă, deocamdată, unor stâlpi de telegraf. Generali cu burtă, care n-au participat în viaţa lor la o bătălie adevărată, calcă plini de importanţă pe asfaltul din zona Arcului de Triumf. Tălpile lor încearcă rezistenţa caldarâmului, iar ofiţerii afişează o preocupare încruntată. Adică, vezi Doamne, ei nu păşesc ca nişte amărâţi de muritori civili. Tocul lor, sub greaua povară de kilograme şi responsabilităţi, depistează minele anti-tanc de sub asfalt şi indică fisurile inamice din borduri.
Mă rog, dincolo de glume, într-un Bucureşti făcut talmeş-balmeş, cu nici o stradă întreagă, cu nici un bulevard nedesfundat, asfaltat şi rebordurat anual din vremea primarului Băsescu şi până azi, asta mai lipsea: repetiţia de defilare.
De ce, mă întreb ca rezervistul fraier, nu se fac exerciţiile de defilare în curţile cazărmilor. Spaţii sunt destule, berechet. Desenaţi Şoseaua Kisselef, o delimitaţi cu creta în mărime naturală, pe platou şi faceţi exerciţii. Alegeţi un pifan şi-i puneţi poza electorală a domnului Traian Băsescu pe meclă din cele rămase de la referendum şi gata. Chiar dacă ai face şi Arcul de Triumf din carton în mărime naturală şi tot ar costa mai puţin decât hărmălaia iscată de repetiţiile comise ziua în amiaza mare într-un Bucureşti, repet, şi aşa făcut chisăliţă. Bucureştenii, şi nu numai ei, au nervii la pământ. Cine se încumetă să vină în aceste zile în Capitală, din Suceava sau Piata Neamţ, de la Ploieşti sau Slobozia, comite un gest suicidal. Feriţi-vă, oameni buni, de Bucureşti. Dacă ţineţi morţiş să vedeţi infernul în mărime naturală, apăi, veniţi.
Politiceşte stăm ca mai mereu în ultimii trei ani. Preşedintele face consultări la Cotroceni cu partidul PD-PLD, formaţiune hibridă, care în pofida succesului relativ, l-a păgubit de două palme pe preşedinte la miezul nopţii când au venit primele informaţii despre rezultatele europarlamentarelor şi referendumului. Preşedintele nu putea să strige la Tăriceanu, să ţipe la Iliescu. A ţipat la ai lui. Colegi jurnalişti care au fost prin preajmă la Modrogan, de unde fostul ministru Blaga conducea campania, spun că Traian Băsescu era negru de furie şi bolnav de icter. Bietul om! Îl înţeleg. A asudat prin toate televiziunile, a muncit cât toţi bocii şi stolojanii la un loc, iar deştepţii au stat cu nasul în televizor şi cu fundul pe cuvertură. Urât. De ce n-au scos măcar pentru referendum lumea la vot? De ce n-a ieşit din bârlog alegătorul? Ei, aici e aici. Dar despre acest amănunt altă dată. Să treacă 1 Decembrie, ziua noastră naţională în care generalii de pace îşi arată doamnelor emoţionate până la leşin burţile eroice şi cizmele lustruite.