Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Acum ceva vreme, reporterul Marius Zamfir de TVR l-a bătut pe editorul Radu Gafta. Acesta a ajuns pe prima pagină a ziarelor cu faţa tumefiată. Zamfir s-a enervat că îi fusese scos numele unei bănci dintr-o ştire. Între timp, TVR a făcut o anchetă şi a aplicat o sancţiune: Zamfir a primit 10% reducere din salariu. Da, aţi înţeles bine: un tip îl bate pe altul la serviciu şi, în loc să fie dat afară, i se taie 10% din salariu.
Ca să înţelegeţi de ce acest deznodământ, trebuie să ştiţi că Zamfir e din gaşca de reporteri uitaţi de lume prin TVR, corespondent la guvern. Gafta e dintre cei aduşi prin concurs care au încercat să schimbe televiziunea publică, până la recenta contra-revoluţie. Mă gândesc că Alexandru Sassu, omul responsabil cu imaginea la PSD, momentan delegat la TVR, găseşte că Zamfir e mai simpatic. Aşa că noua şefă de la direcţia ştiri l-a demis pe Gafta de la jurnalul principal şi l-a promovat pe Zamfir în funcţia de editor.
Ce înţelegem de aici? Că la TVR eşti promovat dacă umfli faţa unui coleg. Aviz angajaţilor: dacă vreţi să fiţi promovaţi, data viitoare când vă întâlniţi cu Sassu pe hol, puteţi să-i daţi un pumn în gură. Potrivit regulilor stabilite chiar de el, veţi fi amendaţi cu 10% din salariu, dar aveţi şansă de promovare. Eu aşa raţionez, că la faptă similară se aplică pedeapsă similară. Doar nu o fi faţa lui Sassu mai valoroasă decât faţa lui Gafta.
România e ţara unde bătăuşii de bine sunt promovaţi. Aşa cum este ţara unde nulităţile de bine ajung şefi la Parlament. Şeful Camerei Deputaţilor are o problemă cu modul în care îşi numeşte Bush ambasadorii. Spune Bogdan Olteanu că în România o asemenea practică ar fi considerată corupţie. În concluzie, din cauză că e America atât de coruptă, Parlamentul României poate vota legi prin care procurorilor li se cere să-i anunţe pe infractori când îi ascultă. Olteanu nici nu şi-a cerut scuze nici nu şi-a dat demisia, partidul îl ţine în braţe, mândru de replica sa cu ”în România o asemenea practică ar fi considerată corupţie”. Doar se ştie ce ţară curată este România şi ce tradiţie are în acest sens, încă de pe vremea când corupţi ca Washington şi Lincoln îşi numeau ambasadori politici, cum ar fi de pildă Benjamin Franklin – un politruc trimis ambasador la Paris, tocmai bun de criticat de o somitate ca Bogdan Olteanu. Altfel ideea că Taubman a făcut acele declaraţii la închiderea unui program în care americanii ne-au dat bani să ne reformăm inclusiv justiţia nu le-a trecut prin cap iubitorilor de suveranitate naţională necondiţionată şi absolută, de la Gheorghe Funar şi Ion Iliescu la Dan Pavel şi Zoe Petre. Adică americanii ne dau bani, noi decidem în mod suveran să îi luăm, dar să ne mai lase cu sfaturile.
Aşa cum UE ne dă bani pentru reforma justiţiei, ne primeşte înăuntru cu condiţia să luptăm cu corupţia, dar ministrul Chiuariu spune că tocmai UE ne împiedică să luptăm cu... corupţia. Adică, înţelegeţi dumneavoastră stimaţi cititori, România e acea ţară care se lupta de zor cu corupţia, în frunte cu Năstase, Mitrea şi restul găştii, dar am fost deranjaţi de Comisia Europeană. Ba chiar ne-a trimis-o pe cap pe Macovei ca să blocheze eforturile acestor anticorupţi frenetici. Noroc că ne-am prins la timp şi am pus o altă somitate internaţională, Tudor Chiuariu, la ministerul Justiţiei.
Cel mai trist nu e faptul în sine că Zamfir fericeşte poporul la TVR, că Olteanu conduce Parlamentul şi Chiuariu se ia în serios când se joacă de-a ministrul. În fond, orice sistem de promovare dă rateuri şi te poţi trezi cu nulităţi care şi-au atins prea repede pragul de incompetenţă. Dar într-un sistem funcţional, nulităţile mai sunt şi trase pe dreapta. La noi, nulităţile sunt înşurubate în scaun, pentru că sunt ”pe linie”.
