Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
La sfârşitul acestei săptămâni, duminică, românii sunt chemaţi la vot, pentru a-şi alege europarlamentarii. Marea problemă a acestor alegeri va fi, după părerea mea, absenteismul. Sunt convins că foarte puţini români se vor prezenta la vot. Şi asta şi după ce am văzut unele persoane publice (care realizează sau participă la diverse emisiuni la posturile centrale de televiziune) spunând că nu vor merge la vot.
Nu ţin minte să mai fi auzit până acum vreo persoană publică care să spună ca nu merge la vot. La toate alegerile, din 1992 şi până în 2004, oameni politici, analişti, ziarişti, reprezentanţi ai societăţii civile sau mai ştiu eu ce invitaţi la diverse emisiuni tv îndemnau oamenii să meargă la vot. Şi explicau importanţa votului lor. Astăzi, mulţi dintre ei spun, categoric, că nu merg la urne. Şi unii argumentează această atitudine prin faptul că nici un partid nu i-a convins.
Poate nu aţi reţinut, dar vorbim aici de oameni informaţi. De oameni care discută zi de zi despre alegerile europarlamentare, oameni care analizează candidaţii şi acţiunile partidelor politice. Oameni care, şi mai important, conştientizează importanţa votului.
Dacă aceşti oameni nu merg la vot, ce pretenţie să mai avem atunci de la românul de rând, care habar nu are sau ştie prea puţin despre Uniunea Europeană şi instituţiile acesteia.
În această campanie electorală, mulţi politicieni s-au întrecut pe sine în a explica românilor simpli, oamenilor de la ţară, ce înseamnă Parlamentul European. Cât de important este să alegi candidaţi pregătiţi, care să îmbunătăţească imaginea României.
Părerea mea este că îl doare în cot de imaginea României pe cel care ia trei milioane şi ceva pensie. Ce-l încălzeşte pe pensionar că România are o imagine bună în afară, când el îşi duce viaţa de pe o zi pe alta? Pentru mulţi dintre pensionarii de la ţară, cea mai lungă călătorie pe care o vor face va fi până în capitala de judeţ, unde mai au nişte termene la procesul început acum vreo 7 – 8 ani, prin care vor să-şi recupereze pământurile părinţilor. Nu va ieşi niciodată dintre graniţele ţării, şi nu va avea şansa ca alţi europeni să-l întâmpine fericiţi şi să-i spună: „Bade, bine ai venit din ţara care şi-a îmbunătăţit imaginea”.
Cei mai mulţi dintre români habar nu au care-i treaba cu aceste alegeri. Un politician sucevean îmi povestea zilele trecute că discuta cu un intelectual, care l-a întrebat: „Ce liste de candidaţi avem în Suceava?”. Intelectualul se referea la listele pentru alegerile europarlamentare. Omul, intelectual, habar n-avea, aşa după cum spuneam. Ce pretenţii să mai avem atunci de la omul de la ţară? Nici una. Şi nu e vina lui.
De la 1 ianuarie, după ce am intrat în Uniunea Europeană, nu am auzit de vreun politician care să se fi întâlnit cu alegătorii pentru a le explica ce înseamnă Uniunea Europeană. Ce înseamnă alegerile europarlamentare şi cât de importante sunt acestea.
Eu unul chiar credeam că nu interesează pe nimeni aceste alegeri. Noroc că a început campania electorală şi am văzut o armată de politicieni alergând pe uliţele patriei şi încercând să convingă poporul să vină la vot pe 25 noiembrie şi să le voteze partidul.
Târziu, fraţilor. Foarte târziu. Românii, cei mai mulţi dintre ei, nu au nici o motivaţie să meargă la vot. Dezamăgiţi de clasa politică, le trebuie un motiv să meargă la urne. Ce câştig eu?, se întreabă românul. Iar când e luat cu imaginea României şi cu fonduri europene, atunci chiar este convins că trebuie să stea acasă.
Personal, eu am să merg la vot pe 25 noiembrie. Şi am să fac acest lucru deoarece un vot neexprimat este un vot pierdut. Nu merg la vot pentru că ştiu multe despre Uniunea Europeană şi instituţiile ei. Prin natura meseriei, vrând, nevrând, a trebuit să învăţ câte ceva. Ştiu puţin peste medie. Iar media, ca şi cuantum al cunoştinţelor, este undeva jos de tot. Mă duc la vot şi sunt sigur că-i voi număra pe degete pe cei pe care îi voi vedea pe lângă secţiile de votare. Aş vrea să mă înşel. Dar, din păcate, sigur voi avea dreptate.
