Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
În timp ce românii încep să fie evacuaţi din Uniunea Europeană în care de abia am intrat, pentru că nu se aştepta nimeni că ne vom stabili în corturi la marginea capitalelor europene, liderii europeni adunaţi la Lisabona au decis asupra conţinutului unei noi constituţii europene, menită să o înlocuiască pe cea care a căzut la vot în Franţa şi Olanda în 2005. Noul document va fi în mare măsură similar celui vechi, dar nu se va mai numi „Constituţie”, dat fiind că un document cu acest titlu ar trebui, conform legii din mai multe ţări europene, supus votului popular în aceste ţări, deci ar exista din nou riscul că ar putea cădea la vot. Ca atare, documentul a fost rebotezat „tratat”, iar liderii vor trebui să facă efortul să explice votanţilor de ce nu îi consultă nimeni.
Nici românii nu vor fi consultaţi pe aceste teme. Şi probabil că puţini ar avea o părere despre preşedinţia europeană, despre sistemul de vot sau reforma instituţională. Criticii acestor referendumuri spun că în general teme complicate nu trebuie puse la vot popular. Ce rost are să supui un document cu mii de articole la un vot de „da”, sau „nu” , nu vei şti în fond niciodată dacă votanţii nu decid în funcţie de un singur articol care nu le place. În cazul referendumului francez, şi al celui irlandez dinainte, s-a sugerat că asemenea voturi devin de fapt un test de simpatie sau antipatie pentru guvernul de la vremea respectivă, şi riscul este ca un şef de stat impopular, ca Jacques Chirac, să face să pice un referendum.
Cu toate astea, e onest să spunem românilor europeni că ar trebui să fie mai interesaţi de ce conţin asemenea tratate şi că e normal să aibă măcar acele cunoştinţe care permit un vot avizat pentru Parlamentul european. Tratatul priveşte viaţa tuturor, el stabileşte zone de decizie care nu mai aparţin parlamentului românesc, deci care nu vor mai fi niciodată influenţate de alegerile naţionale. Deocamdată nu simţim, dar când vom trece la euro vom simţi foarte tare. Guvernele vor fi obligate la politici fiscale foarte prudente, care vor face imposibile cascadorii precum mărirea pensiilor din acest an. Şi nu vor mai avea de ales cum au acum. E adevărat că din punct de vedere raţional este mult mai bine să existe reguli europene în această privinţă, fiind foarte mare tentaţia populismului iresponsabil, care poate duce ţările la faliment, cum am văzut în Bulgaria, în Ungaria şi cum începem să vedem şi la noi. Dar ceea ce reprezintă alegerea raţională pentru o economie poate să nu fie şi cea mai avantajoasă pentru un grup de persoane, de exemplu pensionarii români de după intrarea României în euro (de care ne mai despart minim zece ani). Cei care vor fi pensionari atunci nu ar fi trebuit consultaţi azi? Eu cred că da. Uniunea Europeană fie va găsi o cale să comunice cu cetăţenii, fie se va împotmoli mereu.
La cât de inexistentă a fost campania de informare asupra Europei în România, asemenea consultări au fost până acum imposibile. În acelaşi sens, unii au început să argumenteze, în cap cu guvernul nostru liberal, că nici în alte chestiuni publicul român nu ar trebui consultat, de exemplu în chestiunea sistemului de vot, fiind la rândul ei ceva tehnic. Conform acestor oameni, consultarea populară organizată de Traian Băsescu este doar un act de populism. Guvernul ar fi dat deja o lege în acest sens, şi specialiştii ştiu întotdeauna mai bine decât publicul.
Şi nu e aşa? Ce înţelege publicul din chestiunea cu votul uninominal? El ştie doar că vrea să vadă alt tip de oameni care să conducă România şi se ia după cei care i-au spus că votul uninominal va aduce acest lucru. Diferenţele între abilitatea celor două sisteme concurente propuse de a rezolva problema scapă chiar unor oameni pretins mai educaţi. Ca atare, de ce să facem referendum şi să nu hotărâm în locul poporului chiar noi, cei avizaţi?
Uite, eu, care sunt un specialist, simt nevoia să facem un referendum. Şi dacă aş fi într-o ţară occidentală aş fi de părere că trebuie organizat un vot pe tema europeană, şi că abilitatea noastră ca experţi o dovedim explicând oamenilor ce alternative au, nu evitând votul. La fel gândesc şi despre votul uninominal. Şi de asta o să vă explic exact care sunt alternativele pe care le votaţi.
Guvernul a promovat un proiect mixt, în care jumătate din parlamentari vor fi votaţi pe circumscripţii, iar jumătate completaţi pe listă. Acest sistem a fost încercat o singură dată cu scopul de a curăţa clasa politică, în Italia. Nu a atins acest scop, doar procuratura italiană a făcut ceva treabă. Legea guvernului a fost trimisă la promulgare, deci numai aprobarea preşedintelui îi mai lipseşte.
Preşedintele vrea însă o consultare populară pe un alt sistem, unul asemănător celui pe care alegem primarii. În acest sistem toate locurile se distribuie uninominal. Dacă un candidat nu ia majoritatea din turul 1, primii doi candidaţi intră în turul doi. Veţi avea satisfacţia să aveţi pe toţi candidaţii clar legaţi de o circumscripţie, le veţi putea deci citi declaraţiile de avere şi verifica singuri dacă spun adevărul, vor fi reprezentaţii dvs direcţi. Dar asta nu îi va împiedica să voteze secret în Parlament, dacă au chef, că aşa le dă Constituţia dreptul, deci tot nu veţi avea control total asupra lor. Nici un sistem uninominal nu dă garanţia că o să aveţi o clasă politică mai curată. În general nu există nici un fel de dovezi că acest sistem de vot e asociat cu mai puţină corupţie. Ţările cele mai curate din lume, care sunt cele scandinave, aleg toate parlamentarii pe listă.
Sistemul propus de preşedinte riscă să îi facă pe mulţi oameni al căror candidat favorit a pierdut în turul 1 să stea acasă în turul 2, reducând participarea. Dar în acelaşi timp, vă veţi putea reorienta la un alt candidat, deci votul dvs nu se va pierde, şi se va crea o majoritate mai mare pentru partidul câştigător, ceea ce ne-ar putea feri de coaliţii nefuncţionale precum cea de după 2004. Partidele vor fi obligate să facă alianţe la vedere, între tururi, nu pe ascuns, ca azi. Va fi mai clar cine guvernează şi cine e în opoziţie, ceea ce e un avantaj, veţi şti pe cine să penalizaţi la alegerile următoare. Pe de altă parte, nici dacă mergeţi şi votaţi pentru, legea referendumului e atât de proastă, că nu e clar că Parlamentul e obligat să dea după aceea o lege cum vrea preşedintele. E foarte posibil ca totul să se împotmolească şi gata.
Merită, cu alte cuvinte, să vă deranjaţi la referendumul pentru votul uninominal, când există atâtea incertitudini? Părerea mea este că, altfel veţi ajunge ca votanţii din multe ţări vest europene, pentru care decid integral elitele politice şi nu îi mai întreabă nimeni nimic. Votaţi nu doar pentru acum, ci şi pentru dreptul dvs de a mai fi consultaţi şi pe viitor.
