Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Nici primăvara cu inundaţii, nici vara cu o secetă de crăpau buzele ulcelelor de lut, nici toamna cu alte ploi şi inundaţii şi alte strigăte disperate în noapte, prin sate uitate de Dumnezeu, n-au potolit scandalul politic din România. Aş zice chiar că se joacă o piesă „Scandalul”, cu o infinitate de acte, fără pauze între ele, legate prin câlţii mucilaginoşi ai urii, mizeriei, poftei nesănătoase de putere.
Cum să trăim noi o toamnă bleagă, băltită şi să stăm zgribuliţi gândind doar cum să ne ferim copiii de frig, când am putea să ne hlizim la marele spectacol iniţiat de regizorul Traian Băsescu şi jucat cu osârdie de întreaga clasă politică? Boxul Băsescu- Tăriceanu, care îmbracă şi varianta Tăriceanu – Băsescu, ne confiscă timpul, preocupările, iluziile, viaţa în cele din urmă. Nici preşedintele ţării şi nici primul ministru nu dau în brânci după votul uninominal şi n-au insomnii din această pricină. Ambii au însă interese politice. Preşedintele, care acum vreo doi ani striga de pe o scenă că votul uninominal e o tâmpenie, zice azi pe dos. S-a schimbat preşedintele? Un discipol al său cu care mulţi mă încurcă din nefericire pentru mine, purtând acelaşi nume de familie, spune că doar boul nu se schimbă. Aşa o fi! Numai că aici este vorba de machiavelism, fariseism, religie a minciunii. Domnul Băsescu doreşte un singur lucru: al doilea mandat pentru sine. Pentru a-l obţine, pentru a deţine toate pârghiile puterii are nevoie de remorca unui partid. Dacă e posibil ca acel partid să devină unic, cu atât mai bine. Specialiştii în chestiuni de vot mixt, paralel, uninominal, combinat şi răscombinat ne avertizează că formula de vot avansată de PSD şi agreată de preşedintele ţării avantajează, băgându-le voturi nemeritate în teşcherea, partidele mari. Mari se cred pesediştii, prin ceea ce au fost până ieri, şi mai mari se cred pediştii prin propagandistul lor de frunte şi preşedintele lor de fapt Traian Băsescu. Se va da bătălia între cele două derivate ale FSN-ului? Până una alta PSD dă semne din ce în ce mai vizibile de rupere în două, una avându-i în frunte pe Ion Iliescu şi Adrian Năstase, cealaltă păstrându-l la cârmă pe Mircea Geoană. Din această fracţionare pretenţiile PSD de a rămâne un partid mare şi, ca atare, avantajat de votul uninominal se cam duc de râpă. Rămâne PD, partid fără orgolii, dar cu stea călăuzitoare. Mălaiul să vină! Steaua călăuzitoare care l-a trasformat într-o singură noapte din partid social-democrat, de stânga deci, în partid de dreapta, se cheamă Traian Băsescu. Tot circul din această toamnă cu referendumul are ca ţintă tot fortificarea PD-ului. Pot paria pe oricât că nu se vor aduna, chiar dacă ar sta în cap nu numai Traian Băsescu, ci toţi pediştii la un loc, 9 milioane de votanţi în 25 noiembrie. O ştie şi preşedintele ţării. Referendumul va fi, în consecinţă, ratat. Cu toate acestea se va face.
Învelit până în gât în pânza izmenelor puterii, Călin Popescu Tăriceanu „îşi asumă răspunderea”. Şi-o asumă cam târziu. Varianta lui, năşită în laboratoarele Pro Democraţiei, e de vot uninominal mixt, ceea ce, zic specialiştii, ar mai lăsa un pic de aer de respirat şi partidelor mai mici. Ar mai încăpea adică, în Parlament şi un PRM, un PC, chiar un PLD care cu tot avântul botezului şi cuvântările înflăcărate ale naşului Băsescu, tot pe la genunchiul broaştei înoată electoral.
Piesa „Scandalul” leagă, în lanţul nesfârşit de acte, un nou act. Decor cu nuntaşi mulţi, lăutari şi ţambale, vin din belşug, ciomege în scăfârliile adversarilor. Vor fi alegeri europarlamentare şi referendum pentru uninominal, zice-se. În realitate, malurile Dâmboviţei se dovedesc cu totul insensibile la subiectul european iar uninominalul rămâne până una alta doar subiect de spectacol. Peste tot acest spectacol, care îneacă în pudră, confeti şi noroi trebuinţele reale ale naţiei, se aude cinic un râs: hă-hă-hă.
"
