Dărâmarea lui Tăriceanu, la care sapă voiniceşte domnul Traian Băsescu, nu s-a petrecut nici după angajarea în luptă, lângă aliatul veteran Boc, a lui Mircea Geoană. Presa vorbeşte chiar despre un angajament PSD-PD de guvernare comună parafat la ceas de seară, în dealul Cotrocenilor, de preşedintele însuşi. Că o fi aşa, că n-o fi, e greu de aflat. Scrisă sau nescrisă, înţelegerea a ieşit însă la lumină prin declaraţii, strângeri de mâini şi surâsuri cu subînţeles. Traian Băsescu, în stilu-i cunoscut, pentru a nu se petrece o fractură în demersul parlamentar de dărâmare a Guvernului, a dat cu o seară înainte indicaţii preţioase cum să se voteze, ce să se voteze şi ce nu şi cum va arăta guvernul care se va naşte din noile scutece ale democraţiei româneşti. Ce a ieşit până la urmă, am văzut cu toţii. Aproape 30 de parlamentari din PSD şi PD ( din care 12 au făcut diferenţa), identificaţi cu lupa camerelor de luat vederi sau prin declaraţii proprii, n-au vrut să voteze împotriva actualului Guvern. Un parlamentar PD a şi declarat, înintea votului, de ce crede el că este o prostie această iniţiativă care nu aduce avantaje partidului lui, ci dezavantaje. Respectivul opina că este mai bună răbdarea care curge în favoarea opoziţiei. Câţiva pesedişti, în frunte cu Ion Iliescu, l-au avertizat şi ei pe Mircea Geoană, lider deocamdată al formaţiunii, că repetă greşala făptuită la Referendumul cu suspendarea preşedintelui Băsescu. Toţi aceşti „trădători” vor fi judecaţi în stil stalinist de cele două partide şi, pesemne, decapitaţi. Dacă la PD, partid care îşi are conducerea autoritară la Cotroceni lucrurile sunt mai simple, la PSD treaba e mai complicată. Va reuşi Mircea Geoană să reteze scăfârliile parlamentarilor care n-au ascultat indicaţia conducerii centrale? Va aşeza el pe butuc grumazul bătrân al lui Ion Iliescu pentru ca securea să execute tăios sentinţa? Mă îndoiesc. Bătrânul activist bolşevic, comunist, fesenist, pedeserist, are cartilagiile tari, iar custura lui Geoană ar putea fi din plastilină moale. Nici cu Adrian Năstase nu va fi mai uşor. Fiecare din ei dispune de o vascularizare amplă a simpatiilor în partid. E posibil, în consecinţă, ca săpătorul de groapă pentru alţii să cadă singur în ea. Mircea Geoană, spun unii, şi tare mă tem că au dreptate, ar putea fi tributul plătit încercării eşuate din Parlamentul României. El va plăti cu capul. Dacă nu azi, atunci mâine, mâine fiind după alegerile europarlamentare. Congresul Extraordinar pe care îl convoacă grupările dizidente din partid ar putea să aibă loc. Va duce Geoană pe făraş PSD-ul plocon la Cotroceni sau PSD-ul va lăsa la poarta Palatului, tot pe făraş, capul naivului preşedinte care a făcut greşala de a crede în cine nu trebuia? Vom trăi şi vom vedea.
Până una alta, liberalii şi maghiarii au rămas la guvernare. O guvernare beteagă, cu câţiva miniştri fleşcăiţi, imberbi şi alţi câţiva mai stăpâni pe ei. Vor căra ei mai departe responsabilităţile multiple ale noului buget, pe cele legate de organizarea noilor alegeri, vor pune paravanele care trebuie în calea viscolelor iernii care se apropie? Pe ce se bazează Tăriceanu, enervant de calm în aceste zile? Pe aceiaşi parlamentari din toate partidele care n-au chef să se lase antrenaţi în aventuri puse la cale de Traian Băsescu şi care i-ar putea lăsa fără fotoliul de sub fund al mandatului? Probabil. Scriam, acum o săptămână, că reuşita lui Traian Băsescu s-ar solda cu un tărăboi până la cer, care nu se ştie când se va termina. Tot atunci, opinam că eşecul debarcării Guvernului se va solda cu un tărăboi până la nori, norii fiind ceva mai jos decât adâncimile nemăsurate ale cerului. Un tărăboi mai mare va fi înlocuit deci de un tărăboi mai mic. Oricum linişte nu va fi. Până la ora la care scriu aceste rânduri, preşedintele nu s-a pronunţat. Gazetarii care au fost lângă el la Bruxelles spun că starea lui de spririt, desenată pe chip la aflarea veştii eşecului din Parlament, era neagră. Nu i-a priit mâncarea oferită de gazde, nu s-a atins, ceea ce e aproape incredibil, de nici o licoare, n-a dat nici o declaraţie. Preşedintele, pământiu, zice-se că va vorbi azi. Încerc să anticipez ce va zice, dar mai bine să-l aşteptăm să se exprime.
"