Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Era o vreme în care îl admiram în mod deosebit pe Vasile Lupu. Eram tânăr student în Iaşi, FSN – ul domina scena politică, iar Vasile Lupu, parlamentar ţărănist, combătea, cu argumentele date de o minte sănătoasă, acţiunile puterii. Vasile Lupu era atunci pe val, iar faptul că eram amândoi suceveni îmi creştea sentimentul de simpatie. După ce PNŢCD a ajuns în sondaje cu procente sub marja de eroare, Vasile Lupu a dispărut, firesc, din prim-planul scenei politice. Iar l-am admirat pentru că a rămas acolo, la PNŢCD, deşi, dată fiind personalitatea lui, orice partid parlamentar l-ar fi primit cu braţele deschise.
De câteva săptămâni sunt, însă, complet dezamăgit de Vasile Lupu. Mai exact din momentul în care a făcut acea listă cu oamenii care au murit după ce s-au opus retrocedării fondului bisericesc. Ca o paranteză, eu sunt perfect de acord ca Biserica (repet, BISERICA, nu o mână de persoane fizice) să administreze mii de hectare de pădure. Ca Biserica să aibă bani, să-şi poată împlini menirea de a-i ajuta pe cei aflaţi în suferinţă. Să nu mai vedem ipostazele umilitoare în care sunt unii călugări sau mireni care strâng bani pentru diverse lăcaşuri de cult. Dar, una e una, alta e alta. Nu poţi să faci o listă cu oameni care au murit, pe timp de pace, doar pentru că au avut altă părere. Nu poţi înşira acea listă, indiferent de mimica pe care o adopţi. Nu e uman, nu ai dreptul, indiferent de explicaţiile pe care le dai ulterior. Pentru că, Vasile Lupu ne-a trimis un drept la replică (pe care l-am publicat ieri) la scrisoarea angajaţilor Direcţiei Silvice Suceava. Chiar de la început m-a deranjat faptul că Vasile Lupu spune: „vă solicit, sub rezerva unei acţiuni în justiţie, publicarea răspunsului meu, în aceleaşi condiţii”. Ca jurist, Vasile Lupu ştie că nu are motiv să ne acţioneze în instanţă pentru acel material. Sau, mai corect, nu ar avea câştig de cauză, la nici o instanţă din lumea asta. Ameninţarea cu „rezerva unei acţiuni în justiţie” ţine mai degrabă de centura politicii dâmboviţene şi nu de gândirea sănătoasă a unui bucovinean. Mai departe. În scrisoarea sa, Vasile Lupu spune: „Odată restituite (n.r. pădurile), acest colectiv semnatar al paginii ziarului din 15 septembrie (n.r. colectivul Direcţiei Silvice Suceava) va trebui să mai treacă şi la muncă cinstită”. Dintr-un condei, Vasile Lupu îi face hoţi pe toţi angajaţii Direcţiei Silvice Suceava. Sunt o grămadă (şi poate o grămadă mare) de uscături între angajaţii Direcţiei Silvice Suceava. Dar sunt convins că sunt şi oamenii cinstiţi. Poate doi, trei sau mai mulţi. Câţi or fi. Domnule Lupu, nu am nici o rudă sau vreo cunoştinţă apropiată la Direcţia Silvică, dar le iau apărarea pentru că nu mi se pare corect să acuzi o întreagă breaslă de hoţie. Pentru asta, într-adevăr, aţi putea fi dat în judecată.
Dar şi mai tare am fost surprins de alte două afirmaţii ale domnului Vasile Lupu. Prima: „Clamează respectarea legii tocmai cei care contestă calitatea de proprietar al Fondului Bisericesc, după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, definitiv şi irevocabil, pentru tot ticălosul, i-a recunoscut această calitate”. Deci, oricine are altă părere, bună sau rea, este „ticălos”. Domnule avocat, ştiţi foarte bine, mai bine ca mine, că orice om are dreptul la opinie. Bună sau rea. E opinia lui, dar asta nu înseamnă neapărat că este şi „ticălos”. Pot fi ticăloşi deoarece, aşa după cum aţi spus „continuă să taie pădurile bisericeşti, după ce justiţia le-a interzis”. Dar asta e altă poveste.
Şi mai surprinzătoare este cea de a doua afirmaţie de care am pomenit: „am recunoscut-o public, am menţionat câteva nume care mai ieri apărau bunurile poporului, blocând un act de dreptate istorică, care astăzi dau sau sunt pe cale de a da socoteală prea slăvitului Ştefan cel Mare şi Sfânt”. Cei care apărau „bunurile poporului” cum ironic spuneţi, nu făceau şi nu-şi fac decât meseria. Eu pot să spun că ei, apărătorii „bunurilor poporului”, nu au dreptate. Dar asta nu înseamnă că îi consider şi ticăloşi. Mai mult. Ca avocat ştiţi foarte bine că şi un criminal, cel mai feroce criminal, are dreptul legal la apărare. Şi ce facem atunci? Îi blamăm pe toţi cei care apără oameni certaţi cu legea? Îi înjurăm pe toţi avocaţii care reprezintă în instanţe hoţii, criminalii sau chiar pe cei din cea mai degradantă specie umană, violatorii? Puteţi, domnule Vasile Lupu, să răspundeţi la aceste întrebări, dar după ce vă consultaţi cu colegii dvs., avocaţii.
"
