Foto vaci la gunoi 2

Nicolae Romulus DĂRĂMUȘ

Spre a dobândi conținut, Călin Georgescu s-a mulat la început pe Putin și pe ”înțelepciunea rusă”, ca unică șansă a României. Iar după alegerile din SUA, candidatul la președinția României s-a mulat și pe Trump.

Explicația însă e simplă:

În tulburarea mixtă de personalitate numită ”triada sumbră”, evantaiul simptomelor haotice și contradictorii este larg. De altfel, cercurile de elită ale psihologilor și psihiatrilor din occident sunt îngrijorate de ascensiunea indivizilor cu această problemă comportamentală în zona de vârf a politicii mondiale.

Nerespectarea angajamentelor, negarea propriilor afirmații, promisiuni și fapte – în funcție de situație – se află printre manifestările acesteia, alături de insațietate: insațietatea de imagine, de poziție vizibilă socială, de bani, acompaniate de mitomanie și grandomanie; ultima spoită cu un strat subțire de smerenie.

Adversitatea și ostilitatea – prezente și ele, în cazul dezacordului de opinii - sunt dublate de o permanentă autocentrare și, la nevoie, de devalorizarea îndrăzneață a preopinentului, procedeu prin care ”pacientul” se simte superior.

Stabilitatea emoțională permanentă – atitudinea de robot – este cea care ascunde lipsa empatiei emoționale, nemăsurata ambiție de parvenire și lipsa scrupulelor.

De altfel, frapantă la acest personaj este imobilitatea buzei superioare în timp ce vorbește - ea părând lipită de arcada maxilei - dublată de infima mișcare sus-jos a mandibulei: spectacol ce trădează anestezia afectivă amintită, aceasta fiind subliniată și prin discursul neînsuflețit, monotonal și vlăguit, derulat mecanic – ”ca de pe bandă” - și presărat cu clișee eroice sau de înțelepciune, inculcate în conștiința publică, multe furate de prin filme sau romane.

Empatia cognitivă - cealaltă empatie - face parte deopotrivă din armele sale întrucât, intuind felul de a reacționa al celuilalt, îl poate manipula dacă e slab de înger: știe ce să-i spună, fie ca să-l surprindă, blocându-l, fie ca să intre sub pielea acestuia.

Este vorba de o „nebunie” dusă pe picioare și socialmente acceptată, uneori însă cu stridente nuanțe paranoice, moment în care afirmațiile ”pacientului” despre sine atrag serios atenția celor mai lucizi: ”salvator”, ”trimisul lui Dumnezeu”, om care are soluții la toate etc. Paranoia sa cucerind însă masa celor dornici de a fi conduși orbește de un tătuc dictator.

Cel cu ”triada sumbră”, în funcție de rezonanță sau de respingere, traversează perpetuu alternanța stărilor de salvator eroic - inițial, apoi de călău neîndurător - al celor salvați și de victimă plângăcioasă - a acestora, dacă ei se revoltă, el înfierând lipsa recunoștinței publice. Și mereu de la capăt.

Filetismul este încă un procedeu prin care el, odată ajuns în agora – prin televiziuni și rețele de socializare - cucerește lesne anumite categorii de mase pătrunse de obscurantism și evlavie: el supunându-l pe Dumnezeu propriilor interese și propriei etnii. Alegația ”Dumnezeu a fost român!” este un exemplu.

Grație numeroșilor săi fani, un astfel de ins, ajuns la putere și uzând de devotamentul acestora, își poate oricând constitui un zelos aparat represiv, care poate lua de acasă-n miezul nopții pe orice răzvrătit! Acestuia adăugându-i-se, de frică, mereu alți zeloși colaboraționiști, precum oriunde în lume.

Când prezervativul politic se întâlnește cu vulva de televiziune – un organ de ambele sexe – în absurdul și ridicolul său, spectacolul simbiozei celor două ființe este măreț. Fie că a fost găzduit de Marius Tucă, de Anca Alexandrescu sau de Dana Chera (fostă Grecu), strălucirea sa întunecoasă a rămas neștirbită.