Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Tocmai mă întorceam de la tura mea ciclistă... ”matinală”, dar asum: una întârziată, făcută sub canicula amiezii...
Trecând printr-un gang aud: ”Dom' șef!... Să trăiți, dom' doctor!...” Primul apelativ, neînsemând vreo diplomă, sună fain!... Mă opresc: doi bărbați încă tineri, înalți, cu alură atletică. Nu îi cunosc... Cel mai înalt îmi strânge mâna și continuă: ”Vă mulțumesc pentru salvarea parcului!...” Stă,... apoi zice, ca și cum ar vrea să îmi amintească: ”Parcul central din Gura Humorului!... Acum doi ani!”... M-am bucurat și i-am mulțumit.
”Noi vă mulțumim!”, a adăugat, îndepărtându-se.
Astfel de semnale primesc nu o dată... Pe mesageria privată, la telefon ori direct... Și nu numai pe tema asta. Venind de la necunoscuți pe care nu îi pot bănui de lingușeală, cred că sunt sincere.
De la unii aflu că, după cutare sau cutare povestire sau nuvelă din vreo carte sau din presă s-au lăsat de vânătoare, alții de ”off-road-ul” codrean etc...
De la o editură, tocmai am fost anunțat că mi-a ieșit de sub tipar o carte: ”Distinsa fiară”. Este o nuvelă relativ întinsă, ilustrată cu desene și fotografii de faună din arhiva proprie; vorba fiind de eco-literatură: un gen literar menit trezirii cititorului – prin empatie și compasiune – la iubirea tuturor formelor de viață de pe Pământ.
Este un gen literar puțin cunoscut în România; o țară unde scriitorii – în covârșitoarea majoritate – nu arată cititorului un sens urgent și necesar, ci se arată pe ei înșiși, autoadmirându-și meșteșugul învârtirii cuvintelor… Căci, în opinia mea, există scriitori ”distractivi” – destinați comodității și scriitori ”formatori”, meniți trezirii cugetului. Dacă, la ora actuală, aș face parte din prima categorie m-aș simți precum baba care se piaptănă, în vreme ce casa ei – ”casa Terra” – arde.
Legat de această carte, o bună prietenă îmi scria: ”Mă bucur pentru succesul tău și uite cum se adeverește că tu chiar ești la locul tău și nu te risipești!”
Cred că un om este la ”locul lui” atunci când el este ceea ce era menit să fie și când face ceea ce era menit să facă!... Nu este un loc fizic, geografic...
E vorba de proprii „talanți” înmulțiți, spre bucuria și folosul lui, al celor dragi, al apropiaților și al societății, întru izbânda vieții...
Cred că, la ora actuală, orice om, indiferent de profesie, pasiuni și situații, trebuie să înțeleagă că el - alături de furnică și bursuc, alături de molid și parameci - face parte din Marea Lucrare Divină. Și că, deopotrivă, împreună cu nenumărații săi ”frați” - câțiva tocmai pomeniți - are nevoie de aer, ape curate, câmpii și munți verzi, de un văzduh transparent; starea de ”a fi” însemnând totul. Nicidecum starea de „a avea” el - omul! - de toate și fără de măsură, în vreme ce ”frații” săi se sting neștiuți, fără să ”iasă în stradă”, fără să ceară socoteală cuiva...; căci așa se sting ”inocenții Terrei”: tăcuți și anonimi!...
A trecut vremea mândrei viziuni de vizuină: ”De mediu să se ocupe ăia, ecologii, ONG-iștii, că eu sunt medic!” (sau instalator, coafeză, prof de română etc.)!
Omul, ca ”primus inter pares”, va trebui să accepte că ”stânga” - însemnând libertatea ideilor și ”dreapta” - însemnând libertatea economiei sunt doar „mâinile” advers descentrate ale unui organism viu al cărui ”cap”, aflat în echilibru și iubire pentru toți și toate, este ECOLOGIA, ca spirit al politicii viitorului.
Rostirea lui Vaclav Havel spune totul: ”Rolul intelectualului, printre altele, este să prevadă ca o Casandră diferitele primejdii, orori și catastrofe”. Iar Albert Camus îl completează: ”Scopul unui scriitor este să împiedice civilizația să se autodistrugă”.
Până la urmă este starea de cetățean planetar, unde patriotismul planetar e simțirea. Și, din fericire, cei care simt asta sunt tot mai numeroși!
